Daca ar exista un concurs mondial de ego-uri scapate complet de sub control, genul ala de concurs unde castigi dreptul sa ai dreptate indiferent ce tampenie spui, Trump si Putin ar fi deja pe podium, iar Calin Georgescu ar sta undeva mai in spate, cu telefonul in mana, incercand sa prinda un selfie bun, poate-poate il baga cineva in cadru, pentru ca, in capul lui, el e deja acolo, intre marii lideri ai lumii, validat cosmic, ales energetic si recunoscut de ape, munti si spirite stramosesti care, din motive greu de explicat, nu au votat niciodata.
Trump si Putin sunt genul de oameni care nu mai au nevoie de oglinda, pentru ca lumea intreaga a devenit oglinda lor, una deformata, fisurata, dar suficient de mare incat sa le reflecte zilnic propriul ego. Trump vrea sa fie iubit cu forta, genul de tip care, daca nu-l aplauzi, te suspecteaza imediat ca esti platit de Soros, de NASA sau de vecinul de la trei, iar Putin vrea sa fie temut, fara nuante, fara discutii inutile, cu metoda clasica si verificata: taci sau inveti sa zbori fara voia ta😬
Unul urla ca democratia e falsa, celalalt iti arata, pas cu pas, cu tancul si racheta, cum arata o lume fara ea. Diferiti la suprafata, aceeasi boala dedesubt, puterea ca drog tare, administrat zilnic, fara pauza si fara speranta reala de dezintoxicare.
Trump conduce ca un prezentator de teleshopping care vinde democratie la pachet cu sepci rosii, promisiuni urlate si fraze repetate pana devin adevar prin oboseala. Totul e „the best”, „the greatest”, „nobody has ever seen”, chiar si atunci cand toata lumea a vazut exact contrariul. Trump nu minte, improvizeaza. Nu greseste, e doar „scos din context”. Iar cand pierde, de fapt castiga, doar ca lumea nu intelege. Trump nu accepta realitatea decat daca e cu el in poza, altfel e fake.
Putin, in schimb, nu vrea poze. El vrea harti, cu rosu, cat mai mult rosu. Nu intreaba daca poate, decide ca trebuie. Ucraina nu e o tara, e o „eroare istorica”. Oponentii nu sunt oameni, sunt „accidente”. Presa nu informeaza, submineaza... Totul e rece, calculat, aproape steril, ca un birou fara ferestre in care se decide cine mai are voie sa existe politic si cine urmeaza sa invete sa respire cu capul plecat.
Si undeva, din Romania, apare Georgescu. Un fel de lider second hand, lider de pe Temu. Arata a presedinte, vorbeste ca un audiobook stricat si, daca il asculti atent, iti dai seama ca nu spune nimic clar, doar leaga cuvinte mari intre ele pana cand unii aud „adevar”. Georgescu nu vine cu solutii, vine cu senzatii. Nu explica, sugereaza. Nu demonstreaza, vibreaza. Si vibreaza constant pe aceeasi frecventa cu Rusia.
El nu e suveranist simplu, e suveranist cu filtru mistic, genul de om care iti spune ca Romania nu are nevoie de UE, NATO sau aliati, pentru ca avem energie dacica, izvoare cu memorie si pamant care ne intelege. Iar cand vine vorba de Putin, dispare brusc spiritualitatea si apare pragmatismul, Rusia e buna, Occidentul e rau, democratia e obositoare. Practic, Georgescu e genul de om care ar justifica orice tanc rusesc cu o metafora despre echilibru cosmic si destin istoric.
Mi-i imaginez pe toti trei la aceeasi masa. Trump vorbeste peste toti, Putin tace si isi face ordine in aia 3 neuroni, Georgescu da din cap aprobator si mai strecoara o fraza despre constiinta colectiva, Cola cu cipuri si alte tampenii la care mari auristi stau mai atenti decat sta fiul meu la Lego. Trump ar intreba daca asta e ceva prieten cu Zamolxe, sau poate chiar var de dulce cu Decebal, Burebista...etc (alti daci liberi nu mai stiu😀). Putin n-ar intreba nimic, el nu intreaba, doar ridica spranceana aia si esti pa...zbori😀. Georgescu ar pleca convins ca a fost inteles. N-a fost, dar asta nu l-a oprit niciodata...si ar reveni instant la replicile din Bugs Bunny, ca deh, fac furori la marii suveranisti ai tarii.
Problema nu e ca Trump vrea sa fie rege, Putin vrea sa fie tar, iar Georgescu viseaza sa fie profet. Problema e ca exista oameni care ii vad ca solutii, care cred ca un lider „tare” e mai bun decat reguli, institutii si echilibru, care ar da democratia la schimb pentru un om care „stie el”.
Pentru ca atunci cand Trump si Putin sunt modele, iar Georgescu e aspiratie, problema nu mai e politica.
E clinica de psihiatrie!
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu