Merge si asa

Motiunea a trecut. Guvernul Bolojan a cazut. Am un prieten care de cateva zile ma zapacea constant: "sa pice, frate, sa pice odata guvernul Concordia, ca nu se mai poate". Zilnic, aceeasi placa, convins, sigur pe el, de parca urma sa se rezolve ceva imediat dupa. A cazut. L-am intrebat simplu: "bun… si ce punem in loc?" A dat din umeri, exact momentul ala spune tot. Partidul Social Democrat si Alianta pentru Unirea Romanilor au impins lucrurile pana aici fara probleme. Sa dai jos e usor, sa construiesti dupa...acolo incepe linistea. AUR isi joaca rolul perfect: zgomot, presiune, opozitie continua. Nu trebuie sa construiasca nimic, doar sa arate ca darama. PSD nu se grabeste deloc. Sta calm, calculeaza, asteapta momentul potrivit. A mai fost aici si stie cum se inchide cercul. Intre timp, PNL e pus in fata unei alegeri care nu mai merge amanata: ori rupe directia si ramane pe picioare, ori intra iar in combinatia clasica si se dilueaza pana nu mai conteaza. Iar undev...

Vorbeam ieri pe Whats cu prietenul meu de 42 de ani nu exagerez cu nimic cand va zic ca "ma stiu" cu el inca din salonul unde mamele noastre ne-au adus pe lume, tipul doxa, absolvent de Litere, genul ala de om cu care chiar ai ce vorbi, care a citit mai mult decat a furat Marcel Ciolacu, genul ala rar care nu doar ca a trecut prin viata, dar a si inteles cate ceva din ea, nu doar a bifat-o. De la subiecte din alea simple, gen fotbal, el e fan Man Utd, (na ce sa faci, omul nu e perfect), vreme, lucruri pe care le spui mai mult ca sa nu inchizi conversatia, am ajuns, cum se intampla, unde ajungi de obicei cand vorbesti prea mult cu cine trebuie: la oameni, la cum gandesc, la cum traiesc. Nu stiu cum traznet dar de fiecare data, ajungem la intrebari din alea care nu au raspuns scurt, din alea care ne tin acolo si dupa ce inchizi telefonul. Si discutia a inceput sa alunece usor din "ce mai face lumea" in "cum naiba gandesc oamenii" din lucruri simple in lucrur...

Ba, ma tot intreb… noi, ca natie, suntem blestemati sau suntem pur si simplu atat de idioti incat ne meritam fiecare palma? Ca daca stai doua secunde si te uiti la noi, nu vezi mare lucru de laudat. Suntem profesori la tradari, la smecherii ieftine, la furaciuni facute cu tupeu. Ne mintim de generatii, ne mintim intre noi, ne mintim copiii la scoala si dupa aia ne miram ca ies oameni care inghit orice li se arunca. Ne place sa ne spunem povesti frumoase despre noi. Ca suntem harnici, ca suntem buni, ca suntem "frati cu codrul", ca i-am batut pe turci pe unde i-am prins. Ba, pe bune? I-am batut atat de tare incat am stat cu capul plecat si am platit bir sute de ani, practic turcii s-au cacat pe noi de cand e lumea, dar suna bine, da bine la imagine, ne face sa ne simtim importanti. Adevarul? Ne place sa pozam, sa dam bine, sa ne umflam in pene ca niste cocosi obositi. In realitate, de prea multe ori am fost lasi cand conta, dezbinati cand trebuia sa fim uniti si gata sa ne vin...

In politica romaneasca nu mai e suficient sa fii slab. Trebuie sa pari sigur pe slabiciunea ta, sa o spui rar, apasat, ca si cum asta te recomanda. Domnul Grindeanu ne-a linistit: nu a invatat politica la scoala de maici. Doamne fereste sa fi fost invers. Aici, recunosc, chiar m-ar fi speriat. Sa ne trezim cu cineva care respecta reguli, care intelege limita dintre functie si abuz. Care mai si tace cand nu stie. Ar fi fost un accident, un defect de sistem. Asa, cel putin pentru mine, lucrurile sunt clare. E din aceeasi linie de productie. Nu e o exceptie, e o editie, una mai lucioasa, dar la fel de goala. Colectia o stim deja, nu trebuie sa o mai prezentam, doar o recunoastem din mers. Iliescu, fostul comunist jegos, care a tinut democratia in lesa scurta si i-a spus ca asa se face. Nastase, bombonelul politicii romanesti, nesimtitul ala care a adunat tablouri mai ceva ca muzeele mari din Europa. Geoana, fost copil de comunist notoriu, a ramas, ca de obicei, la usa istoriei: bate, aste...

Sorinaccio Grindeanu, acest ipocrit al clasei politice din Romania, a iesit din coalitie cu fata omului care tocmai a aflat ca il insala nevasta, desi tot cartierul stia de doi ani. Socat, indignat, tradat – omul pur si simplu nu s-a asteptat. La fel cum nu s-a asteptat nimeni ca CFR o sa mearga prost cand l-a pus pe el sa o conduca, si totusi. Stiti cum se iese dintr-o coalitie in Romania? Nu cu scandal, nu cu trantit usa, nu cu vreun discurs pe care sa-l citeze nepotii tai vreodata. Se iese tiptil, cu un comunicat pe care cineva de la partid l-a scris in zece minute, a dat copy-paste dintr-unul vechi si a schimbat doar data – sperand ca nu observa nimeni, si de obicei are dreptate. Apoi conferinta de presa, cu fata grava, „indelungi consultari interne", ceea ce in traducere libera inseamna o ora si jumatate de certuri pe un grup de WhatsApp care se numeste "ajunge, pana aici"...pana unde ma, pana ati vazut ca nu mai aveti ce fura??? PSD a guvernat tara asta in atatea r...

PSD e singurul partid care vrea sa dea jos guvernul… dar se roaga sa nu fie nevoit sa puna premier dupa. E ca si guru Georgescu care a cerut ajutorul de la interlopul Ghita, cu scopul de a nu-l obtine...noaptea mintii! La astia de de le faci examen psihologic, iasa toti cu diagnostic de " schizofrenie paranoica, cu apucaturi violente si tendinte de suicid"...de Balaceanca, toti. Serios. Daca exista olimpiada la " vrem puterea, dar fara consecinte", PSD lua aurul si mai cerea si decontul pe deplasare. Si vine unul de-al lor, din casa, nu vreun dusman, nu vreun frustrat de pe Facebook — primarul Toma de la "pesede"— si zice relaxat: daca ajunge Grindeanu premier, duce tara in cap. Partidul l-a dus deja. Bai, asta nu mai e opozitie. E auto-critica live. E ca si cum isi lasa singuri review: "1 stea, nu recomand, am lucrat acolo". Si fix aici devine frumos. Pentru ca, in mod normal, ai zice: bun, daca tot ziceti ca e dezastru, puneti mana si conduceti...

Ungurii l-au trimis acasa pe Viktor Orban dupa 16 ani. Noi inca dezbatem daca merita sa ne ridicam din pat pentru vot. Ba, m-am tot intrebat ce blestem o fi pe poporul asta de ajungem, ciclic, sa ne luam lectii de la altii pe care ii consideram, din reflex, "mai inapoiati". Si uite ca vine momentul ala incomod in care trebuie sa recunosc: vecinii nostri, ne-au dat o lectie simpla, fara filozofie, fara drama. S-au dus la vot si au schimbat ceva. Optzeci la suta prezenta!!!!!!!!!! La noi, 80% e procentul de oameni care iti explica la bere ca "nu are rost". Si aici incepe comedia. Pentru ca, in timp ce ungurii il trimit acasa pe omul care a cochetat ani de zile cu Moscova si a mai scapat, printre dinti, vise umede cu harti redesenate, la noi exista o categorie vocala de "suveranisti" care l-au aplaudat cu ambele maini.  Cu patos, cu spume, cu nerv. Suntem suveranisti doar pana apare cineva mai autoritar de admirat. Asta e performanta noastra intelectuala: sa ...