Merge si asa

Ba, eu nu sunt mega bisericos, hai sa stabilim asta de la bun inceput, ca sa nu avem dupa aia discutii despre cine sunt eu sa-mi dau cu parerea despre credinta altora. Cred ca exista ceva superior noua, ceva ce nu pricepem noi cu mintea noastra limitata, iar acum ca il cheama Dumnezeu, Allah, Buddha, Vasile sau Georgica, sincer, in cot ma doare, fiindca eu cred ca exista ceva pe undeva, deasupra noastra, in jurul nostru sau dracu' stie unde, ca n-am fost personal sa verific si nici nu m-a sunat nimeni de...dincolo. Acum, ce urmeaza sa scriu probabil o sa-mi aduca vreo cateva sute de injuraturi, maica-mea o sa-mi spuna iar ca nu-i treaba mea sa judec oamenii, vreo patru matusi trecute de 75 de ani o sa ma scoata din testament, desi n-au nimic sa-mi lase, iar tanti Georgeta, daca ajunge cumva sa citeasca, probabil o sa aprinda trei lumanari pentru sufletul meu, ca sigur m-a luat Satana in primire. Ma rog, nici prima data n-ar fi cand dezamagesc familia, asa ca mergem mai departe. Dar...

Am vazut la viata mea suficiente certuri pe bani ca sa stiu ca exista un moment precis in care orice relatie umana, indiferent cat de solida pare, poate fi distrusa de o suma suficient de mica. Nu vorbesc de mosteniri, milioane sau terenuri la marginea Clujului, unde oricum un hectar valoreaza deja cat PIB-ul unei tari africane. Vorbesc de bani marunti. Nota impartita la restaurant, benzina pentru concediu, intretinerea la bloc, cei 50 de lei pe care i-ai dat unui prieten in 2007 si despre care sustii ca ai uitat, desi n-ai uitat absolut deloc. Dar niciodata n-am vazut pana acum o miscare politica ridicata in apararea neamului romanesc, a demnitatii nationale si, presupun, a celor 14 miliarde de daci nedescoperiti de arheologia oficiala, ajungand la faza: – Ba, ti-ai platit cotizatia? Aici suntem. Petrisor Peiu spune ca, din informatiile primite de la Secretariatul General al AUR, Marius Lulea nu si-ar fi platit cotizatia mai bine de un an si, din cauza asta, nu mai este membru al part...

Coreea de Nord si Kim Jong-un ar fi invidiosi daca ar vedea ce se intampla la noi. Acolo macar oamenii au scuza ca n-au de ales. Noi ne tampim de buna voie... DIICOT, aveti 24 de ore Am ajuns sa ne certam ca la balamuc. Fanii lui Guru cu fanii lui Ilie „Saracie”, fanii sefului de galerie cu iubitorii de 40 de ani ai PSD-ului, fiecare cu adevarul lui absolut, fiecare convins ca ceilalti sunt fie vanduti, fie prosti, fie platiti de Soros, Putin, Bruxelles sau de cine dracu mai e de serviciu saptamana asta. Ca la balamuc, numai ca fara halate, fiindca noi ne internam direct pe Facebook si Tik Tok Dar nici eu nu mi-am imaginat Valea Plangerii care avea sa inceapa dupa ce l-au arestat pe Decebal altoit cu Mihai Viteazul si cu ala care juca rolul principal in Star Trek, dracu mai stie cum il chema. Pe scurt, Calin Georgescu. Ca sa fie limpede unde se termina mistoul si incepe stirea, Calin Georgescu a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, iar de aici a inceput circul national in care fie...

Romania 2026... Ba, eu nu stiu ce dracu' se intampla cu lumea asta, dar incep sa am senzatia ca am luat-o cu totii razna si ca nimeni nu mai stie unde e frana. Deschid stirile si vad razboaie, amenintari, drone, rachete, lideri care vorbesc despre inarmare si oameni care pomenesc Al Treilea Razboi Mondial de parca discuta despre vremea din weekend, dupa care ma uit la noi si ma gandesc ca, in tot balamucul asta, macar Romania ar putea sa stea cinci minute dracului linistita. Dar nu, normal ca nu! La noi parca exista cineva de serviciu care, atunci cand lucrurile dau semne ca s-ar putea calma, intra in camera si striga: Ba, stati asa, ca n-am terminat circul! Pana acum mai faceam misto, ma mai distram cu cate un dac liber care descoperise adevarul absolut intr-un clip de 1 mini,  mai radeam de cate unul care ne salva tara inainte de micul dejun si o mai salva o data seara, dar ma uit la cata ura s-a strans, la cat de repede sare lumea la gatul celuilalt si la cat de putin mai trebui...

Nu sunt fan USR. Zic asta de la inceput, ca sa nu pierdem vremea mai tarziu prin comentarii cu anchete ideologice, teste de puritate si intrebari despre cine ma plateste. Nu ma plateste nimeni, ceea ce, sincer, mi se pare chiar jignitor. La cate prostii se platesc in tara asta, fix eu scriu gratis. Nici cu AUR nu am vreo poveste de dragoste. Iar daca ma pui sa aleg intre USR si Calin Georgescu sau George Simion, votez USR fara sa-mi tremure mana, dar nici nu ma duc dupa aia acasa sa desfac sampania. E genul ala de alegere in care nu spui „asta vreau”, ci „bine, ba, hai cu asta, Doamne-ajuta”. Ca atunci cand ai de ales intre o masea scoasa si un sut in coaie. Nu devii fan stomatologie. Doar incepe dentistul sa ti se para un om foarte cumsecade. Acum cateva zile, culmea, exact despre asta vorbeam cu niste baieti dupa fotbal. Da, mai joc fotbal la 42 de ani. Ma rog, „joc” e mult spus. Ma prezint echipat, alerg cat ma tin articulatiile si incerc sa dau impresia ca stiu unde trebuie sa stau...

Ieri m-au mancat buricele degetelor sa scriu despre prima mea zi de scoala, din '91, comparata cu prima zi de scoala a fiului meu, din 2026, iar dupa ce am terminat mi-am zis ca gata, mi-am facut norma de educatie pentru saptamana asta si pot sa ma intorc linistit la stresul cotidian, nervi, rate, trafic si celelalte mici bucurii care tin un barbat viu si usor hipertensiv. Numai ca azi dimineata, pe la 6, am citit despre rezultatele PISA 2025. La 6, da. Nu pentru ca sunt vreun intelectual care se trezeste cu noaptea-n cap sa citeasca Friedrich Nietzsche sau rapoarte OECD la cafea, ci pentru ca locuiesc in Dubaiul Romaniei, Clujul de 5 stele, (ma rog, langa Cluj), raiul pe pamant ridicat sub inteleapta administrare a lui Emil Boc, unde ma trezesc la 6 ca sa am sanse rezonabile sa duc copilul la scoala pe 8  Asta e una dintre minunile Clujului: poti locui la cativa kilometri de scoala si totusi sa-ti pregatesti plecarea ca pentru traversarea Carpatilor. Asa ca pe la 6, in timp ce cop...

Ba, am imbatranit. Azi mi-am dus feciorul in prima lui zi de scoala. Emotii, flori, ghiozdane, copii, bunici, telefoane ridicate, mame care faceau poze, tati care incercau sa nu incurce si o agitatie generala de ziceai ca s-au bagat rotopercutoare cu cap Vidia la Lidl si au anuntat ca sunt doar 20 de bucati. Numai copilul meu parea relativ linistit. Eu, in schimb, in toata nebunia aia, m-am trezit gandindu-ma la prima mea zi de scoala. 1991, clasa 1, (n-am avut clasa zero), 38 de copii. Eram cu niste ochelari cat jumatate de fata, deh era Elton John la moda, nu fiti rai. Invatatoarea, d-ra Camelia, frumoasa de ziceai ca fusese repartizata la noi direct dintr-o reclama la sampon occidental. O geaca cu vreo patru numere mai mare, o pereche de Puma cu doua numere mai mari, adusi de tata din Ungaria pentru ca numarul meu nu se gasise, si doua felii de paine de cate patru centimetri grosime, cu dulceata intre ele. Si mi-am dat seama ca, desi teoretic eu si feciorul meu am facut acelasi lucr...