Merge si asa

Ba, nu stiu daca vine din educatie, daca m-a altoit tata sa citesc cand eram mic sau daca pur si simplu n-am fost prea sanatos la cap, dar de cand ma stiu am fost fascinat de istorie. Am citit tot ce am prins despre Al Doilea Razboi Mondial, despre comunism, despre inchisorile politice si despre nenorocirea care s-a abatut peste tara asta dupa razboi. Cred ca pe la 12 ani stiam mai multe despre Ana Pauker si Patrascanu decat despre fotbal. Am crescut cu Memorialul Durerii, am plans la episoadele alea mai mult decat la moartea comisarului Corrado Cattani in Caracatita Am fost fascinat de Iuliu Hossu, Aurel Vlad, Iuliu Maniu, Mihalache, Coposu, Constantin C. Giurescu, de toti oamenii care au intrat in puscarie cu capul sus si au iesit de acolo in sicriu, sau distrusi fizic, dar nu in genunchi. Am crescut intr-o casa in care inainte de Revolutie se vorbea in soapta, intr-o casa in care tata asculta Led Zeppelin pe ascuns. Cred ca aveam carpe la cur cand tata mi-a explicat cine este Ceause...

Am citit stirea cu Georgescu si am ramas blocat la faza cu amenda aia de 200.000 de lei. Nu scandalul, nu politica lu' peste prajit! Suma. Pentru ca, eu in perioada asta mobilez un apartament in Cluj, ma rog, la iesire din Cluj si am ajuns sa reactionez foarte urat la orice cheltuiala aparuta din senin. Nu stiu cand am devenit omul asta sincer. Acum ceva timp ma uitam la chiloti marca Botezatu, vacante, chestii normale. Acum stau seara si compar scaune de bucatarie si nu din alea elegante facute de Sucu, sunt atent...doar sa aiba 4 picioare si atat. Nu!! Ba!!!!... chiar merita diferenta asta de pret? Jur ca nu credeam ca ajung sa am discutii serioase despre noptiere. Mai intru intr-un magazin, mai apare ceva care ar merge bine in living, mai aflu ca trebuie alta dimensiune la ceva si uite asa dispar banii fara sa-ti dai seama foarte exact unde. De doua luni orice conversatie se termina cu: “Las-o ca luam dupa salariu.” Si fix in perioada asta apare omul care n-a cheltuit nimic in c...

Weekendul asta am avut treaba pt intreprindere. Analize, telefoane, oameni care "revin ei", fotbal nici nu prea mai e, Rapidul traieste iar din promisiuni si din legenda aia eterna ca vine Pancu si rezolva ceva, asa ca am ramas intr-o liniste din aia periculoasa in care omul incepe sa citeasca stiri. Initial voiam sa scriu despre vacile alea cazute pe autostrada din duba. Sincer, pare cea mai corecta imagine pentru tara asta din ultimii ani. Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul. Dar m-am oprit la altceva. 151 de ani de la infiintarea Partidului National Liberal. La multi ani, probabil, sau Dumnezeu sa-i odihneasca doctrina. Apare domnul Thuma si explica foarte relaxat ca liderii liberali "care au construit Romania" stiau ca "un loc se ocupa cat trebuie, nu cat se poate". Serios acum… numai liberal nu poti sa te numesti daca gandesti in felul asta. Ba frate, poti sa-ti spui orice, dar asta nu te face un liberal demn de Bratieni. Ca eu stiam altceva ...

Ba, am ajuns in punctul ala trist in care nici la fotbal nu ma mai uit cu placere. Liverpool joaca de parca s-a intors Hodgson din concediu, Rapidul imi produce aceeasi stare pe care o ai cand vezi un om incercand sa porneasca un Matiz iarna la -18 grade, iar eu, dupa atatia ani de sperante sportive, cred sincer ca pisica vecinilor mi-a oferit emotional mai multe momente memorabile decat Giulestiul din 2002 incoace. Asa ca uite-ma aici. La aproape miezul noptii, uitandu-ma la politica romaneasca exact cum se uita pensionarii la 3 kile de carne de porc in apropierea Craciunului...fara speranta. Si cand am deschis televizorul… normal. Era Grindeanu. Jur ca oamenii astia apar atat de des incat daca deschizi frigiderul noaptea, exista sansa sa-l gasesti acolo explicand calm de ce nu mai e salam si almette pt o gustare nocturna...deh, mai am pana ajung la Mounjaro. Omul vorbea despre "responsabilitate politica" cu fata aia de angajat ANAF care vine sa-ti puna poprire si tot el par...

De zece zile n-am mai scris nimic. M-a prins o scarba combinata cu o lehamite pe care n-o gasesti in niciun dictionar medical, dar o recunoaste orice roman care a gresit si a citit un ziar online dimineata inainte de servici. Nu ma mai uit la televizor din pandemie. Mai prind cate un meci de fotbal, ca deh, Rapid si Liverpool, dar de cand cu Slot la conducere am inceput sa ma intreb daca nu cumva o sa "walk alone" si eu o perioada. Slot e genul de antrenor care iti explica tactic de ce a pierdut, in loc sa castige. Il inteleg pe Klopp acum ca a plecat, omul a simtit ce vine. Dar nu despre fotbal voiam sa scriu. Am citit azi dimineata sondajul CURS si mi-a trecut orice urma de detox. AUR 32%, t reizeci si doi la suta. Aproape unul din trei romani, daca ar fi alegeri duminica, voteaza partidul lu' ala ce se chinuie sa aduca caii inapoi, cu "istetii" aia ce sunt daci liberi liberi care asculta muzica de lupta pe fundal si cu guru Georgescu in cap, omul care meditea...

Motiunea a trecut. Guvernul Bolojan a cazut. Am un prieten care de cateva zile ma zapacea constant: "sa pice, frate, sa pice odata guvernul Concordia, ca nu se mai poate". Zilnic, aceeasi placa, convins, sigur pe el, de parca urma sa se rezolve ceva imediat dupa. A cazut. L-am intrebat simplu: "bun… si ce punem in loc?" A dat din umeri, exact momentul ala spune tot. Partidul Social Democrat si Alianta pentru Unirea Romanilor au impins lucrurile pana aici fara probleme. Sa dai jos e usor, sa construiesti dupa...acolo incepe linistea. AUR isi joaca rolul perfect: zgomot, presiune, opozitie continua. Nu trebuie sa construiasca nimic, doar sa arate ca darama. PSD nu se grabeste deloc. Sta calm, calculeaza, asteapta momentul potrivit. A mai fost aici si stie cum se inchide cercul. Intre timp, PNL e pus in fata unei alegeri care nu mai merge amanata: ori rupe directia si ramane pe picioare, ori intra iar in combinatia clasica si se dilueaza pana nu mai conteaza. Iar undev...

Vorbeam ieri pe Whats cu prietenul meu de 42 de ani nu exagerez cu nimic cand va zic ca "ma stiu" cu el inca din salonul unde mamele noastre ne-au adus pe lume, tipul doxa, absolvent de Litere, genul ala de om cu care chiar ai ce vorbi, care a citit mai mult decat a furat Marcel Ciolacu, genul ala rar care nu doar ca a trecut prin viata, dar a si inteles cate ceva din ea, nu doar a bifat-o. De la subiecte din alea simple, gen fotbal, el e fan Man Utd, (na ce sa faci, omul nu e perfect), vreme, lucruri pe care le spui mai mult ca sa nu inchizi conversatia, am ajuns, cum se intampla, unde ajungi de obicei cand vorbesti prea mult cu cine trebuie: la oameni, la cum gandesc, la cum traiesc. Nu stiu cum traznet dar de fiecare data, ajungem la intrebari din alea care nu au raspuns scurt, din alea care ne tin acolo si dupa ce inchizi telefonul. Si discutia a inceput sa alunece usor din "ce mai face lumea" in "cum naiba gandesc oamenii" din lucruri simple in lucrur...