Merge si asa

Fereasca D-zeu si Relu Tamas daca am vazut asa ceva Lumea asta se duce dracu' daca pana si bloggerii rusi pro razboi, avertizeaza ca pierderile tot mai mari survenite de mama Rusie precum si incapacitatea de a contracara atacurile cu drone, ar putea impinge Rusia catre ceea ce ei numesc o "pace rusinoasa si umilitoare" Si aici se rupe filmul. Pentru ca in timp ce ei vorbesc de pierderi si "pace umilitoare", la noi incepe festivalul de explicatii. Adica realitatea zice una… si noi raspundem cu un comentariu mai lung. Ei pierd oameni, noi castigam argumente, ei au drone, noi avem explicatii. Si, aparent, la noi se castiga la puncte. Pentru ca am ajuns in punctul in care orice se intampla pe front nu mai conteaza. Conteaza cum explicam dupa. Rusia nu pierde. Nu, nu. Rusia… gestioneaza artistic o serie de esecuri consecutive. Ca mine cand imi spun ca nu am burta, doar s-a mutat aerul mai in fata. Si aici, undeva intre realitate si imaginatie, intra in scena romanul ...

Merge si asa – tara arsa de Marcel Ciolacu, cu Sorin Grindeanu pe post de pompier de decor Eu cand il aud pe "istetul" ala de Grindeanu mi se face greata mai ceva ca la o gravida care se uita la un peste lasat vara 4 zile pe taraba. Bai 2 neuroni, tara asta a fost adusa in criza asta de amicul tau Marcelinho, mintea cenusie cu bac la 30 de ani. Analfabetul ala n-a condus economia, a stricat-o, incet, sigur. Cu increderea aia inexplicabila…a omului care nu intelege ce face, dar e sigur ca face bine. Preturile au luat-o razna? Nu e el. Taxele apar peste noapte? Nu e el. Bugetul arata ca un caiet de datorii tinut de cineva care nu stie sa adune? Nu e el. Dar cine? Serios acum, cine? Ce sa vezi a venit momentul scadentei! Ca eu m-am dus zilele trecute la magazin. Am intrat sa iau trei lucruri. Paine, lapte, ceva banal. Am iesit cu un bon de parca am cumparat televizor. Si nu, nu era de la mine. Chiar n-am luat nimic in plus. Doar ca intre timp… "nu e el". Ilie smeche...

A mai zis Emilut una. Tren metropolitan in Cluj. Aproape realitate, aproape. Am citit si m-am oprit putin. Nu mult. Doar cat sa rad scurt, din ala pe nas, gen "hai ca iar". Eu, de obicei, nu plec la 7, n-am de ce. (Inca).Nu sunt genul. Dar daca, printr-o minune sau tragedie, cade un asteroid in curte si sunt obligat sa plec spre Cluj la 7 fix…m-a luat dracu. Nu figurat. Real!! La ora aia, drumul nu mai e drum. E experiment social. E locul in care vezi toate formele de resemnare umana: claxoane scurte, injuraturi in gand, oameni care se uita in gol ca si cum si-au pierdut ceva important… gen rabdarea. Dar Emilut  vorbeste de tren metropolitan. Asta minte cum respira Serios. Stai bara la bara, te misti din inertie, nu din vointa. Mai inaintezi doi metri, te opresti. Mai un semafor, mai o frana. La un moment dat nu mai stii daca mergi sau doar participi. Si undeva, in paralel, in alta dimensiune, probabil, vine trenul. Elegant, linistit. Leaga localitati, face Clujul mai "m...

Make Romania great again - linistea dintre doua telefoane Dupa o zi faina, cu oameni misto am ajuns acasa si m-am aruncat pe coltar, locul meu preferat din casa...si am zis sa vad ce se mai intampla in lumea asta bolnava...si bam citesc despre un dilau din guvernul Ungariei care raporta direct la Moscova si ce manca. Acum cativa ani, dupa ce citeam asa ceva, ma apucau dracii, suduiam ca soferii aia nervosi in cea mai mare intersectie din Bucuresti, dar acum, ne....sunt calm, chiar cu un zambet in coltul gurii. Sunt linistit. E o liniste stranie. Ca atunci cand iti dai seama ca n-are rost sa mai convingi pe nimeni… si incepi sa spui lucrurile direct. Citesc: ministru de externe, Ungaria, UE, intalniri, confidentialitate. Apoi partea simpla: pauza de cafea → telefon → Moscova. Atat. Nu e conspiratie. E mai rau, e banal. Si tocmai asta e problema. Nu mai sare nimeni de pe scaun. Alo, Serghei. Iti zic repede ce vor astia, ca intru iar in sedinta. Stau un pic si ma gandesc… cat de linistit ...

Am ajuns in punctul in care verific stirile ca sa vad daca mai are sens sa-mi fac planuri pentru weekend. Nu pe termen lung, nu chestii ambitioase. Gen: merg pana la magazin sau mai astept sa vad daca se schimba ordinea mondiala intre timp. Nu glumesc. Sau, ma rog, nu complet. Deschid telefonul si e deja clar: undeva e razboi. Nu „tensiuni”, nu "posibile evolutii". Razboi. Iran, Ucraina… fiecare cu sezonul lui, fiecare cu explicatiile lui. Si, inevitabil, fiecare cu expertii lui. Eu, in schimb, inca ma gandesc daca merita sa iau rosii acum sau sa mai astept o saptamana. Am inceput sa ma uit la stiri ca la prognoza meteo. Azi avem razboi in Iran, Ucraina in reluare de sezon, iar spre seara, niste scumpiri cu descarcari nervoase. Nu mai e nimic spectaculos. Doar… constant. Nu ca se intampla lucruri grave. Ci ca ne-am obisnuit cu ele. Razboiul a devenit ceva ce consumi intre doua scroll-uri. Il vezi, dai like mental, si treci mai departe la un clip cu cineva care explica cum sa-...

Fereasca D-zeu si Sofia Vicoveanca daca guru Georgescu e sanatos la cap... In Romania s-a inventat primul ajutor care functioneaza doar daca nu ti se da. Nu, nu e o gluma si nici vreo schema pe fonduri europene. E realitatea, in varianta ei fara filtru: ceri sprijin… dar, de fapt, nu-l vrei. Il ceri ca sa demonstrezi ca te poti lipsi de el. Un fel de "da-mi, dar nu-mi da", dar dus la nivel de politica externa. E ca atunci cand, acum 25 de ani, sunam o gagica s-o invit la un Cico cald de la alimentara, din ala cu capac metalic care nu se inchidea niciodata bine… si in sinea mea speram sincer sa ma refuze. Nu din strategie, din realism. Aveam ochelarii cat jumate de fata si un tupeu care se termina fix cand raspundea ea. Si ma refuza, normal! Dar nu ieseam dupa sa spun ca a fost plan. Nu ziceam: "Am testat dinamica relationala, am vrut sa induc in eroare." Nu, era simplu. M-a refuzat si aia a fost. Azi e diferit. Am citit ca domnul Georgescu s-a intalnit cu Ghita in S...

Recunosc ceva. Am citit stirea despre sedinta CSAT si povestea cu baza de la Kogalniceanu. Am citit-o linistit, ca omul. Si apoi, dintr-un reflex absolut gresit, am facut ce facem toti uneori: am deschis Facebook-ul. Greseala clasica. Pentru ca acolo, evident, geopolitica era deja rezolvata.Iranul, americanii, Romania bagata in poveste...NATO suspect. Soros, probabil, in spate la toate. Nu era mentionat in stire, dar cineva sigur a simtit nevoia sa-l bage. Si inevitabil apare cineva care scrie cu majuscule: TREZITI-VA OAMENI BUNI!!! Ala e momentul in care iti dai seama ca discutiile serioase tocmai au inceput. In realitate, povestea e destul de tehnica. Se discuta despre posibilitatea ca baza de la Mihail Kogalniceanu sa fie folosita pentru alimentarea unor avioane americane implicate intr-o operatiune militara. Lucruri de NATO, de aliante, de armate, de oameni care chiar lucreaza cu harti si cu dosare, nu doar cu comentarii. Dar detaliile astea sunt, evident, secundare. Important este...

Manualul suveranistului modern: cum se salveaza Romania din sufragerie In ultimii ani Romania s-a umplut de oameni care vor sa salveze tara. Serios. Ieri am alergat copilul pe timpul zilei ca si cum as fi vrut sa doboare recordul la 400 m garduri, seara a adormit in 3 minute, nevasta-mea era plecata sa petreaca de 8 martie, asa ca mi-a ramas casa, linistea si Facebook-ul. Greseala clasica. Deschid Facebook-ul si uneori am impresia ca am intrat intr-un congres mondial de geopolitica organizat din sufragerii. In trei comentarii am aflat cum functioneaza economia mondiala, cine controleaza planeta si ce se va intampla in urmatoarele doua luni. Majoritatea acestor analize se fac seara. De pe canapea. Asa ca m-am gandit sa pun cap la cap un mic ghid. Pentru cei care vor sa salveze Romania, dar nu stiu exact de unde sa inceapa. Sau, mai simplu spus, din comentarii. Capitolul 1 – Informarea Prima regula a suveranistului modern e simpla: nu ai incredere in presa, in niciuna! Presa minte. Toata...

Ma uit zilele astea la romanii ramasi prin Dubai si Abu Dhabi care urla pe internet ca statul roman nu face nimic pentru ei si nu pot sa nu ma minunez. Adica tu iti iei concediu intr-o zona unde se poate intampla oricand, orice. Iran, Israel, americani, nave militare, nervi intinsi ca sarma… genul ala de loc unde lumea sta cu ochii pe cer sa vada cine mai lanseaza cate ceva. Dar tu te duci relaxat. Valiza, ochelari de soare, doua poze la piscina, desertul in spate, story pe Instagram. Si cand incepe sa se ingroase gluma… hop, statul roman trebuie sa vina dupa tine. Ba frate!! Asta e cam ca si cum m-as duce eu la picnic in mijlocul unui poligon militar. Pun patura, scot caserola cu chiftele si cand incepe armata sa traga cu tunul sar indignat: "Dom’le, dar statul unde e? Nu vine nimeni sa ma evacueze?" Cam asa suna. Tu te duci acolo. Tu iti alegi locul. Dar daca incepe sa se strice treaba… gata, statul roman trebuie sa vina cu avionul. Si aici vine partea care ma amuza cel mai...

15 minute!! Dimineata de azi a inceput cu o negociere tacuta cu universul..la 6 dimineata. Am sperat la putin noroc, sa prind vreo 15 minute de liniste pana cand un altoi intre Spiderman, Pirat X si Super Things isi incepe programul oficial de superputeri prin casa. Adica alergat prin sufragerie, tipat, explozie de piese Lego si o sabie de plastic infipta in canapea. Alea sunt cele 15 minute in care stau eu cu mine si rasfoiesc presa. Un mic ritual. Un fel de "hai sa vedem ce mai face planeta azi". Si azi…pentru prima data de mult timp…mi-a venit un gand din ala simplu, aproape banal. Destul de deprimant: nu am gasit nicio stire buna. Ba nici una! Am inceput optimist, greseala de amatori Primul titlu: Trump si cele trei scenarii post-conflict. Perfect, zic, incepem calm. Al doilea: ambasadorul Israelului spune ca exista sanse reale ca Iranul sa atace un stat NATO. Bun, se incalzeste atmosfera. Mai jos apar gardienii revolutiei, sau cum naiba s-or numi oamenii aia foarte nervo...

Ba, e fascinant ce se intampla. 48% analfabeti functional. Aproape jumatate. Si totusi, in doua zile, avem mai multi specialisti in Orientul Mijlociu decat are Ministerul de Externe. Parca s-a trimis notificare: "Iran, iesim la analiza." Si poate exagerez. Poate ma enerveaza prea tare. Dar prefer sa ma enervez decat sa ma prefac ca nu vad. Cum ajungi, peste noapte, expert in doctrine militare, tu, absolvent magna cum laude de 10 clase la seral, sectia "prelucrare prin aschiere"? Tu care acum o luna ma intrebai daca NATO e ceva model de masina si sa te las in pace pt ca "oricum toti sunt mana-n mana"? Nu ma deranjeaza ca nu stii. Serios. Nici eu nu stiu multe, sunt chiar bou la fizica cuantica, operatii pe creier, ce sa mai, sunt cu retard sever chiar si la montat mobila de la Ikea. Dar eu spre deosebire, tac, intreb, etc Ma deranjeaza siguranta aia obraznica. Tonul de om care a descifrat harta lumii intre doua scroll-uri. Aroganta aia de "eu am intele...