Treceți la conținutul principal

Ziua in care linistea a fost ingropata in zapada

In sfarsit. Prima zi de gradinita.

Miha & Vale, va aduc cooooopilul!!!!😀

Dupa aproape trei saptamani in care casa mea a functionat ca un amestec de gradinita improvizata, sala de sport, atelier de arta abstracta si tabara de pirati cu program non-stop, urma momentul ala rar si fragil: linistea. Nu linistea din reclamele la ceaiuri, ci aia simpla in care poti bea o cana de apa fara sa fi intrebat din cinci in cinci secunde „tati, da' de ce?”, urmat inevitabil de inca un „da' de ce?” despre raspunsul precedent.

M-am culcat cu gandul asta, optimist, naiv, neexperimentat. Dimineata, fix cand eram in mijlocul visului ala blana, stii tu, ala in care stau in Maldive la masa cu Madalina Ghenea, beau ceva rece fara sa ma grabesc nicaieri si, ca bonus, mai aflu si cele sase numere norocoase la Joker, vine jumatatea mea si ma trezeste brusc.

„ROOOOBERT, E ZAPADA! IESI SI CURATA, CA NU PUTEM IESI DIN CURTEEEE!!

Sar din pat buimac, trag nadragii de scandal peste pijamale, normal, ca cine a mai avut timp de styling la ora aia, si ies afara inca incercand sa-mi dau seama daca sunt treaz sau doar mi s-au anulat Maldivele in ultimele trei secunde. Si ce sa vezi… desfasurare de forta.

Vecinii erau deja pe pozitii, toti cu lopeti, hotarati, concentrati, de parca urma sa se dea startul la Campionatul Mondial de Deszapezire de Cartier. Unii curatau, altii dadeau indicatii, iar cei mai experimentati stateau si comentau, ca fara comentatori nu se face nimic serios in viata.

Zapada? Pana la „jenunti” Eu, in mijlocul curtii, cu lopata in mana, ma uitam la toata scena si incercam sa-mi dau seama cand exact a decis universul ca azi nu e despre gradinita, ci despre supravietuire rurala. Gandul meu cu apa bauta in liniste disparuse complet, ingropat sub al treilea morman de zapada aruncat nervos peste gard.

Asa ca da, prima zi de gradinita a copilului meu a coincis perfect cu prima zi in care iarna a simtit nevoia sa se afirme.

Dupa trei saptamani de colorat, alergat si jucat Pirat X de parca la mine in casa si curte se pregatea Olimpiada, fix in ziua in care urma linistea, a nins ca intr-o poveste… din alea prost alese.

Atat pentru azi. Restul ramane de trait.

Merge si asa.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

1 ianuarie: ziua in care ne mintim frumos

1 ianuarie ma prinde cu un cappuccino in mana, genul de bautura care nu e nici cafea, nici desert, dar ma reprezinta perfect, si cu aceleasi promisiuni reciclate, pe care le scot anual de la naftalina ca pe o geaca veche ce nu-mi mai vine, dar pe care refuz s-o arunc pentru ca, cine stie, poate anul asta slabesc sau ma schimb suficient cat sa se potriveasca din nou. Imi promit, de exemplu, ca n-o sa mai mananc prostii aiurea, ca n-o sa mai ajung in punctul ala in care foamea imi sare siguranta si ajung sa tratez un snickers ca pe o urgenta nationala, ca o sa mananc normal, echilibrat, sanatos, dupa care imi explic foarte logic ca doua snickers-uri nu inseamna exces, ci management emotional de criza. Tot acum imi jur solemn ca ma apuc de alergat, de sala, de orice activitate fizica suna bine in cap si complet ostil in realitate, mai ales dupa primele trei miscari. Imi mai promit si ca o sa cheltui mai cumpatat, ca o sa cumpar doar lucruri de calitate, atent alese, nu toate mizeriile de ...
2 comentarii
Read more »

Lumea se duce dracu', dar ne-am obisnuit!

Parca a fost mereu acolo, nici nu mai stiu cand a inceput nebunia asta...dar razboiul dintre Rusia si Ucraina nu mai e de mult o stire care sa te faca sa ridici capul din telefon, a devenit un zgomot de fond, genul ala care sta acolo de vreo patru ani si pe care ajungi sa-l accepti fara sa vrei. Poate asta e partea cea mai nelinistitoare, nu ca exista, ci ca s-a asezat in decor si intre timp peste el s-au mai pus alte tensiuni, alte conflicte, alte situatii delicate, una peste alta, pana cand nu mai apuci sa le digeri pe rand. Zgomot si durere, din nou, peste tot. Pe fondul asta, China si Taiwanul stau fata in fata ca doi vecini care se prefac civilizati doar pentru ca inca nu s-a ajuns la scandal, Africa pare prinsa intr-un sir de conflicte pe care nici nu le mai numeri, pentru ca oricum se suprapun, Iran si Israelul se tatoneaza nervos, cu miscari mici si priviri lungi, genul de tensiune care nu explodeaza, dar nici nu dispare, iar undeva peste ocean, marele presed...
2 comentarii
Read more »