Merge si asa

Vorbeam ieri pe Whats cu prietenul meu de 42 de ani nu exagerez cu nimic cand va zic ca "ma stiu" cu el inca din salonul unde mamele noastre ne-au adus pe lume, tipul doxa, absolvent de Litere, genul ala de om cu care chiar ai ce vorbi, care a citit mai mult decat a furat Marcel Ciolacu, genul ala rar care nu doar ca a trecut prin viata, dar a si inteles cate ceva din ea, nu doar a bifat-o. De la subiecte din alea simple, gen fotbal, el e fan Man Utd, (na ce sa faci, omul nu e perfect), vreme, lucruri pe care le spui mai mult ca sa nu inchizi conversatia, am ajuns, cum se intampla, unde ajungi de obicei cand vorbesti prea mult cu cine trebuie: la oameni, la cum gandesc, la cum traiesc. Nu stiu cum traznet dar de fiecare data, ajungem la intrebari din alea care nu au raspuns scurt, din alea care ne tin acolo si dupa ce inchizi telefonul. Si discutia a inceput sa alunece usor din "ce mai face lumea" in "cum naiba gandesc oamenii" din lucruri simple in lucrur...