M-a lovit inspiratia intr-un mod deloc romantic, mai degraba ca o usa trantita in cap: stateam cu telefonul in mana, derulam stirile si imi spuneam pentru a suta oara ca poate ar trebui sa scriu mai putin. Mama, care are rabdare cu multe, dar nu cu texte lungi, imi zice mereu „copile, spune ce ai de spus, dar mai scurt, ca obosesc”. Prietenii mei, aia cinci-sase care mai citesc intre doua cafele, un scroll nervos si o pauza de tigara, imi spun cam acelasi lucru, doar ca mai elegant: e bun, dar e cam lung.
Problema e ca nu pot, nu pentru ca m-as crede vreun mare expert, ci pentru ca ma apuca nervii. Nervii aia care vin cand vezi cat de sigura a devenit prostia pe ea, cat de relaxata e ignoranta si cat de tare vorbesc oamenii care nu inteleg nimic, dar sunt convinsi ca au inteles tot.
Asa ca, daca ai laptele la fiert, copiii sunt deja imbracati ca niste astronauti si bat din picioare sa-i scoti la sanie, iar in cap iti suna lista de lucruri urgente, poate nu e momentul sa citesti. Mama, tu citeste-l pana la capat, te rog. Macar sa am un cititor care ajunge pana la final si mai lasa un like, ca in rest am mai putine reactii decat Nelson Mondialu cand urla „tieee, tataaa” si lumea deja stie replica pe de rost.
Bun. Acum hai sa vorbim despre Ziua Unirii, despre Nicusor Dan, despre discursuri si, mai ales, despre voi. Da, despre voi, cei care ati zbierat.
Nu sunt fan Nicusor Dan, n-am fost, probabil nu voi fi niciodata genul ala de sustinator cu poza pe frigider si tricou cu slogan. Dar discursul lui de Ziua Unirii a fost, fara exagerare, unul dintre cele mai coerente, asezate si decente discursuri tinute de un presedinte roman in ultimii zeci de ani. Fara urlete, fara promisiuni de balci, fara „noi contra lor”, fara misticisme ieftine si fara vorbe mari aruncate ca sa acopere golul.
Si exact atunci ati inceput voi sa fluierati.
Voi, iubitorii de pamant stramosesc, cu tricolorul in poza de profil si nervii intinsi la maxim cand cineva vorbeste mai mult de doua fraze legate. Cum, ma? Voi fluierati chiar si in timpul intonarii imnului?? Voi, care va dati drept aparatorii neamului, ai gliei, ai stramosilor, ai dacilor liberi cu wifi si cont de Facebook? Voi n-ati putut sta drept doua minute fara sa va scape un fluierat ca pe stadion?
Ati fluierat nu pentru ca n-ati auzit bine. Ati fluierat pentru ca nu puteati intelege si, pt ca refuz sa mai fiu elegant, ati fluierat pt ca atat va duce capul ala cu 4 neuroni in el! Pentru ca discursul ala cerea ceva ce voua va lipseste complet: rabdare, atentie si capacitatea de a lega idei fara sa va apuce mancarimea in palme. E greu sa asculti cand esti obisnuit doar sa tipi. E imposibil sa accepti nuante cand traiesti din lozinci.
Voi nu fluierati discursuri. Voi fluierati tot ce nu se poate scanda. Tot ce nu incape pe un banner scris cu carioca. Tot ce nu se termina cu „jos” sau „afara”. Daca nu e simplu, nu e bun. Daca nu e zgomotos, nu exista. Daca nu gadila orgoliul, e tradare.
Si nu, nu e vorba ca nu ati fost lasati sa va exprimati. V-ati exprimat perfect. Fluieratul ala e exact nivelul la care sunteti. Un sunet simplu, repetitiv, fara continut, bun doar sa acopere ceva ce nu intelegeti. E ca atunci cand copilul incepe sa tipe ca sa nu mai auda ce ii spui. Voi nu protestati, voi faceti zgomot. Nu contestati idei, contestati existenta lor. Orice nu pricepeti devine automat tradare, manipulare sau vrajeala de sistem. Ati transformat patriotismul intr-o reactie alergica: cand apare un discurs coerent, va apuca mancarimea si scoateti fluierul. Asta nu e revolta, e neputinta ambalata in tricolor.
Si ironia suprema e ca va dati mari patrioti, dar nu suportati exact lucrurile care tin o tara in picioare: reguli, institutii, oameni care nu promit marea cu sarea si nu vorbesc ca la meci. Voi vreti lideri care sa va mangaie pe crestet si sa va spuna ca sunteti speciali, destepti, furati, persecutati si, evident, mai romani decat toti ceilalti la un loc.
Va comportati ca niste copii care se plictisesc cand adultii vorbesc serios. Daca nu e circ, va pierdeti interesul, daca nu e scandal, fluierati, daca nu intelegeti, dati vina pe „sistem”.
Si apoi va mirati ca lucrurile merg prost. Ca nimic nu se construieste. Ca totul e galagie, nervi si haos. Dar cum sa fie altfel cand reactia voastra la un discurs decent e acelasi sunet pe care il scoti cand nu-ti place o faza la fotbal?
Nu va cer sa fiti de acord cu Nicusor Dan, nu va cer sa-l aplaudati, va cer doar atat: sa realizati ca atunci cand fluierati imnul si un discurs despre unitate, nu dati dovada de patriotism, ci de incapacitate. Incapacitatea de a asculta, incapacitatea de a intelege, incapacitatea de a fi mai mult decat niste spectatori nervosi la propria tara.
Atat puteti, ma!! Si poate ca aici e problema.
Pentru ca atunci cand nu mai poti asculta doua minute fara sa zbieri, problema nu mai e politica.
E de educatie, lucrul ala pe care voi nu-l aveti!
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu