Jur ca uneori am impresia ca ne-am trezit intr-o dimineata si, fara sa ne anunte nimeni, ne-am hotarat colectiv sa ne facem viata mai grea fara motiv, deschid internetul si dau peste aceeasi poveste spusa cu spume la gura: nu mai platim taxe, nu mai platim impozite, statul e hot, politicienii fura, noi nu mai participam, gata, am invins sistemul, a cazut imperiul sub presiunea chitantei neplatite.
Ba, hai s-o luam incet, ca la oameni, eu platesc taxe nu pentru ca ii iubesc pe politicieni sau pentru ca mi se pare statul o fiinta calda si empatica, ci pentru ca imi place sa trag apa la WC si sa dispara rahatul, nu sa-l admir in groapa, in fundul ograzii, la minus zece grade, imi place sa ies din curte si sa nu-mi rup suspensia la fiecare cinci metri, imi place sa se aprinda lumina pe strada, nu sa merg pe intuneric sigur pe mine, ca Ray Charles la volan.
Aud mereu: da, dar s-au scumpit toate, corect, da, dar ne-au indatorat, corect, da, dar au marit salarii ca sa cumpere voturi, corect din nou, si ce sa vezi, nu sunt copilul lui Tiriac, las 500 ron la Lidl si parca n-am cumparat nimic, clar ca nici mie nu-mi cade bine cand vad cat am de platit pe taxe si impozite, (deh, e vina mea ca am mai multe apartamente ca Vali Vijelie😀...glumesc) dar solutia voastra, cu nu mai platim nimic, e fix ca reactia aluia care, cand il doare capul, isi taie urechea, ca sa nu-l mai doara nimic pe o parte.
Si, ca sa fie tabloul complet, avem si vinovatul oficial, Bolojan, toate oalele in capul lui, injurati-l, ba, ca merge, e mai simplu sa-l faceti pe unul vinovat de tot decat sa acceptati ca mizeria asta e facuta in timp, de multi, cu voturile noastre sau cu indiferenta noastra, spargeti farfurii, cratite, tigai, tot in capul lui, ca poate asa dispare deficitul prin magie.
Si pentru ca isteria asta cu taxele are nevoie si de cineva care sa o legitimeze, apare inevitabil si George Simion, acest mare NIMENI al politicii romanesti care se pricepe la economie cam cat ma pricep eu la constructia de reactoare nucleare, dar vorbeste cu atata siguranta incat unii ajung sa creada ca zgomotul tine loc de solutii.
Ba, eu traiesc aici, nu intr-un live, eu folosesc zilnic lucruri facute din bani: drumuri, tevi, cabluri, scoli, spitale, nu sunt perfecte, sunt proaste pe alocuri, sunt frustrante, dar sunt, si ghici ce, daca nu mai plateste nimeni nimic, nu se transforma miraculos in ceva mai bun, se duc dracu’ de tot, simplu.
Refuzul asta de a plati taxe e ca prietenul ala care vine la tine pt o zi, apoi ramane de tot, iti mananca din frigider, bea berea, doarme pe canapea, se uita la televizorul tau si, cand ii ceri sa puna bani la intretinere, iti spune ca nu, pentru ca tu nu faci curat suficient de bine, dupa care se mira ca nu-l mai inviti a doua oara.
Ce e absolut genial e ca aceiasi oameni care viseaza la neplata taxelor urla ca apucatii cand dau intr-o groapa, cand nu e apa calda, cand nu e parc, cand nu face statul nimic, pai nu face, frate, pentru ca ai decis ca statul e un fel de aplicatie gratis care trebuie sa mearga impecabil, chiar daca nimeni nu plateste abonamentul.
Ba, nu vreti taxe? Ok, serios, mutati-va pe Marte, acolo nu exista stat, nu exista impozite, nu exista reguli, luati-o de la zero, faceti-va WC-uri in fundul craterelor, faceti-va drumuri din pietre, aprindeti focul cu doua bete si explicati-va unii altora ca asa arata libertatea adevarata, sa vedem cat rezista entuziasmul... pana la prima diaree sau prima ploaie.
Eu platesc, nervos, injurand in gand, criticand, votand cum pot, dar platesc, pentru ca alternativa nu e libertatea, e mizeria si nu, nu vreau sa ma intorc la romantismul WC-ului din fundul curtii doar ca sa ma simt eu rebel pe internet.
Restul e doar galagie, prostie ambalata frumos si o pofta incredibila de a avea pretentii mari fara sa dai nimic la schimb.
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu