Am vazut ca am intrat in recesiune tehnica si, jur, am simtit un soi de entuziasm pe Facebook, de parca am fi castigat Eurovisionul. Suveranistii danseaza, PSD-istii dau din coate, unii din PNL fac ochii mari si dau vina pe soare, luna, Bugs Bunny, etc, iar eu stau si ma uit la tot spectacolul asta si ma intreb sincer daca avem memoria mai scurta decat un clip de TikTok.
Recesiune!! Brusc, toti cei care au stat la masa cand se imprumuta tara ca un student betiv cu card de credit nelimitat au devenit virgine bugetare. Gata, nu mai stiu nimic. Ciolacu n-a fost pe-acolo. PSD-ul n-a ridicat mana. PNL-ul n-a votat nimic. Rares Bogdan probabil era plecat in pelerinaj. Toata lumea nevinovata, toata lumea surprinsa, de parca deficitul a crescut singur, ca iarba dupa ploaie.
Si intre timp, suveranistii de serviciu, cu tricolorul infipt strategic in poza de profil, urla ca uite ce-au facut Bolojan si Nicusor, ca au adus tara in pragul colapsului. Ba, voi sunteti seriosi? Adica ani de zile s-a imprumutat tara ca la Black Friday pe datorie, s-au aruncat bani in toate directiile, s-au umflat scheme si sporuri, s-au inventat functii, iar acum va treziti ca s-a terminat benzina si dati vina pe mecanicul care incearca sa stranga suruburile?
Bolojan nu e sfant, nici Nicusor nu e Mesia cu pix. Dar macar par genul de oameni care incearca sa opreasca hemoragia. Nu sa puna parfum peste rana si sa spuna ca miroase a progres. Iar asta, pentru unii, e deja tradare nationala.
Ma amuza si ma scoate din minti in acelasi timp cum PSD-ul, aceasta creatura politica care ar fi trebuit pusa la muzeu langa alte relicve din anii ’90, se comporta ca si cum n-ar fi avut niciodata majoritate, n-ar fi condus nimic, n-ar fi semnat nimic. De parca au fost observatori neutri in propria guvernare. Iar cand vine vorba de mizeriile imprumuturilor, toti au amnezie selectiva.
Si nici PNL-ul nu e scos din poveste. Sunt destui “lideri de carton” care au stat ani intregi la masa cu PSD-ul si au zis “merge si asa”, iar acum fac ochii umezi si se declara socati de situatie. Serios? Acum ati descoperit matematica?
Adevarul e simplu si urat: recesiunea asta nu e copilul de ieri al unui guvern nou, e rezultatul unei petreceri lungi in care nota de plata a fost pusa pe masa noastra, a celor care ne trezim dimineata si mergem la munca fara optiunea de a ne lua concediu cand doare realitatea.
Si stii ce ma enerveaza cel mai tare? Nu faptul ca e rau. Ci faptul ca aceiasi oameni care au participat la festinul imprumuturilor isi cauta acum scaune mai in spate, ca sa poata arata cu degetul si sa spuna “nu noi”. De parca tara asta ar fi un experiment de laborator si ei doar au trecut pe-acolo sa vada ce se intampla.
Poate exagerez. Sau poate doar m-am saturat sa vad cum aceeasi gasca strica masa si apoi se plange ca farfuriile sunt murdare.
Recesiunea nu e surpriza. Surpriza e tupeul.
Si stii ceva? Accept oricand o criza economica, cu cifre rosii, cu ajustari, cu taieri si explicatii nepopulare, daca alternativa inseamna sa ajungem pe mana unor iluminati care ne promit suveranitate la borcan si ne trezim vorbind in soapta prin propria casa, verificand daca peretii au urechi si daca vecinul nu e cumva mai vigilent decat ar trebui. Prefer sa strang cureaua, sa mananc de 3 ori pe zi si intre mese pita cu zacusca, decat sa ajung sa-mi planific concediul exclusiv la Baile Herculane, cu pasaportul tinut in sertar si cu internetul filtrat, rugandu-ma la barbosul de sus ca blogul asta sa nu ajunga vreodata in mainile lor, pentru ca daca ajunge, nu ma mai paste doar recesiunea, ma paste canalul, si nu cel de stiri.
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu