Ieri seara am facut groapa in coltarul din sufragerie (living ii zice in 2026), ala care deja imi stie forma coastelor mai bine decat medicul de familie, cu televizorul pornit si cu speranta, eterna si usor penibila, ca Slot o sa faca din Liverpool o echipa care nu ma obliga sa vorbesc singur prin casa. Si intre un contraatac ratat si o pasa data la adversar, am dat peste stirea cu elevii din Coreea de Nord executati pentru ca au vazut Squid Game si pentru cateva secunde am ramas cu telecomanda in mana ca un prost care nu mai stie daca sa schimbe postul sau planeta.
Copii executati pentru un serial, pentru un episod. Pentru ca au apasat “play”. In timp ce eu, in siguranta curtii mele, ma enervez ca fundasul lateral nu urca suficient, undeva pe harta asta exista un loc plin de suveranitate si traditii, in care telecomanda poate fi considerata act de tradare, iar Netflix devine mai periculos decat o grenada, ceea ce suna atat de absurd incat aproape ca te face sa razi, daca nu ti-ar sta rasul in gat.
Si aici, inevitabil, mi-au aparut in minte ai nostri ca brazii, dacii liberi de Facebook, suveranistii lu’ peste prajit, guru Georgescu cu vibratii cosmice si privire de om care a descoperit adevarul intr-un borcan de miere de salcam, musai romaneasca, Simion in varianta de huligan, Sosoaca in versiunea megafoane fara baterie de rezerva, AnaMaria Gavrila, cu al ei it's gone si tot alaiul de minti luminate care vorbesc despre “curatenie morala” si “reset national” de parca tara e o sufragerie in care muti mobila si gata, ai rezolvat problema istoriei.
Mi-i imaginez conducand Romania si spunand calm, cu voce de lider providential, ca nu interzicem nimic, doar protejam tineretul de influente straine, nu cenzuram, doar filtram, nu pedepsim, doar corectam devieri culturale, iar lumea, satula si confuza, ar da din cap, pentru ca suna patriotic, suna ca si cum Zamolxe ar fi avut un abonament premium la televiziune si ar fi decis ca unele canale strica aura dacica.
Nu vine nimeni direct cu executia pentru un serial, asta e partea care ma sperie, vine cu discursul despre decadenta, despre traditii, despre cum UE ne-a furat valorile, apoi cu o comisie, cu o lista, cu un “nu e interzis, dar nu e recomandat”, si intr-o zi te trezesti ca ai voie sa te uiti doar la ce e aprobat de Consiliul Suprem al Vibratiei Nationale, iar daca ai vazut ceva in plus, nu patesti nimic, doar esti trecut pe o lista, o lista mica, preventiva, nimic grav, doar pentru siguranta colectiva.
Poate exagerez, sau poate ca doar mi se pare mie, dar cand aud cate un discurs despre presa tradatoare, despre tineri spalati pe creier, despre cum trebuie “pusi la punct”, nu pot sa nu fac legatura cu un regim in care un episod de serial te poate costa viata, pentru ca toate dictaturile incep cu o gluma, cu un pamflet, cu o idee care pare exagerata, si ajung sa fie manual de functionare.
Stau pe coltar, ma uit la meci si ma enervez pentru un ofsaid discutabil, si realizez ca luxul meu cel mai mare nu e scorul, nu e faptul ca pot sa urlu la televizor fara consecinte, e faptul ca pot sa scriu textul asta si sa-l public fara sa ma gandesc daca ma asteapta cineva la usa pentru ca am indraznit sa fac o comparatie...si cand ma gandesc ca unii dintre ai nostri ar admira in secret “ordinea” din Coreea de Nord, pentru ca acolo nu exista haos, nu exista opozitie, nu exista galagie, imi vine sa-mi dau cu capul de bordura, pentru ca ordinea aia e ca o camera curata dupa ce ai scos toti oamenii din ea.
Nu stiu daca Romania e la un pas de asa ceva, poate ca nu, poate ca dramatizez pe coltarul meu obosit, dar stiu sigur ca atunci cand incepi sa te joci cu ideea ca libertatea e optionala, ca poate e prea multa, ca poate ar trebui dozata, esti deja pe un drum care nu se termina bine, si drumul ala nu e pavat cu glume, ci cu oameni care au crezut ca nu li se poate intampla lor.
Eu inca pot sa schimb canalul. Ei nu au avut luxul asta. Si asta, oricat as incerca sa-l transform in stand-up, nu are nimic amuzant in el.
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa
Comentarii
Trimiteți un comentariu