47%.
Atat.
M-am uitat la cifra asta si apoi m-am uitat la carnetul de vaccinari al baiatului meu. L-am deschis, l-am rasfoit, am vazut stampilele alea puse la timp si, pentru o secunda, m-am linistit. Noi suntem in regula.
Apoi mi-am dat seama ca “noi” nu e suficient.
Pentru ca rujeola nu intreaba daca tu esti vaccinat.
Intreaba cati din jurul tau nu sunt.
Si asta ma enerveaza. Mult.
Nu e vorba despre o parere, nu e despre libertate. E despre o boala contagioasa care circula in colectivitate. Atat de simplu.
Saptamana trecuta, pe holurile spitalului, am auzit iar discutia aia: “Eu nu-l vaccinez, ca nu stii ce baga astia in copii.”... spus cu aerul ala de mare specialist in epidemiologie, de Gigel din Maguri Racatau, absolvent magna cum laude de 4 clase.
Si m-am intrebat, in sinea mea, fara sa deschid gura: tu stii ce “bagi” in copil cand il lasi fara vaccin intr-o clasa cu alti 25?
E interesant cum am ajuns aici. Avem internet, acces la informatii, acces la medici. Si totusi, am decis ca cel mai sigur e sa nu mai credem in nimic.
Romania nu e doar nevaccinata. E furioasa. Si uneori pare ca nici nu mai stie de ce.
E un aer general de “nu mai cred in voi”, fie ca vorbim despre medici, despre stat sau despre orice forma de autoritate. Si acelasi aer il simti si in politica, cand vezi cum un procent mare de oameni voteaza radical, anti-sistem, anti-tot. Nu spun ca e aceeasi lista de nume. Spun doar ca atmosfera e identica.
Și poate nu e o întamplare că aproape 40% dintre romani voteaza constant discursuri care promit demolarea institutiilor, in timp ce 47% refuza vaccinarea. Oare sunt coincidente aceste doua procente??
Reflexul e același: respingere. Nu pentru că ai analizat dovezi, ci pentru că simți că trebuie să spui „nu”.
Poate gresesc. Dar nu cred.
E mai usor sa fii contra. Mai usor sa spui ca esti treaz in constiinta, ca nu bei cola de frica cipurilor, decat sa admiti ca uneori institutiile au dreptate. E mai confortabil sa suspectezi decat sa ai incredere.
Si da, statul a contribuit la asta. A mintit. A comunicat prost. A fost arogant. Dar intre a fi dezamagit si a-ti expune copilul la un risc evitabil exista o diferenta uriasa.
Rujeola nu negociaza, nu tine cont de frustrare si nici nu raspunde la sloganuri.
Am ajuns sa discutam despre vaccinuri in 2026 ca si cum ar fi un experiment dubios. Ca si cum medicina moderna ar fi o loterie. In schimb, aplaudam suveranismul de carton care striga impotriva tuturor si raspunde la nimic.
Uneori imi vine sa rad. Apoi imi trece.
Pentru ca eu nu imi permit sa tratez asta ca pe o dezbatere intelectuala. Eu imi duc baiatul la scoala intr-o tara unde aproape jumatate dintre parinti au decis ca riscul e acceptabil. Pentru mine nu e.
Nu am o concluzie eleganta, nu am un indemn motivational. Stiu doar ca neincrederea asta generalizata ne costa...si al dracu' de mult. Azi in sanatate, maine in altceva.
Si poate cel mai periculos lucru nu e procentul in sine, ci faptul ca am inceput sa ni se para normal.
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
Merge si asa.
R.
Comentarii
Trimiteți un comentariu