Treceți la conținutul principal

Inflatie, taxe si minciuni: Romania lui Ciolacu, explicata de Grindeanu din avion




Merge si asa – tara arsa de Marcel Ciolacu, cu Sorin Grindeanu pe post de pompier de decor


Eu cand il aud pe "istetul" ala de Grindeanu mi se face greata mai ceva ca la o gravida care se uita la un peste lasat vara 4 zile pe taraba. Bai 2 neuroni, tara asta a fost adusa in criza asta de amicul tau Marcelinho, mintea cenusie cu bac la 30 de ani. Analfabetul ala n-a condus economia, a stricat-o, incet, sigur. Cu increderea aia inexplicabila…a omului care nu intelege ce face, dar e sigur ca face bine.



Preturile au luat-o razna? Nu e el. Taxele apar peste noapte? Nu e el. Bugetul arata ca un caiet de datorii tinut de cineva care nu stie sa adune? Nu e el.

Dar cine? Serios acum, cine? Ce sa vezi a venit momentul scadentei! Ca eu m-am dus zilele trecute la magazin. Am intrat sa iau trei lucruri. Paine, lapte, ceva banal.

Am iesit cu un bon de parca am cumparat televizor.
Si nu, nu era de la mine. Chiar n-am luat nimic in plus.


Doar ca intre timp… "nu e el". Ilie smecherie e de vina ma?? Urlati pe el, injurati-l, asta dupa ce voi v-ati batut joc de tara asta, in timp ce mergeati la sprit in Monaco cu avioane private.



Ciolacu e genul ala de lider care iti da foc la casa si apoi vine calm, cu mainile in buzunar, sa-ti explice ca problema reala e ca n-ai avut stingator. Si culmea e ca o spune natural.

Nu pe gluma.
Nu ironic.
Serios.


Asta e partea care te scoate din minti.
Si fix cand incepe sa miroasa a ars, apare Sorin Grindeanu. Proletarul de lux. Omul care coboara din avion privat si, fara nicio jena, iti vorbeste despre sacrificii. Despre cum trebuie stransa cureaua.

Noi, nu el.


E ca si cum vine cineva de la spa, in halat alb, si iti explica tie cum e viata grea.

Nu e ironie. E dispret, pe fata.

Si vine replica mare:
"PSD e gata sa plece din guvern." Aici deja nu mai e gluma, e aceeasi replica proasta, repetata pana devine strategie.

PSD nu pleaca.
N-a plecat niciodata. Si, sincer… nici nu cred ca stie cum.


PMR.
PCR.
PDSR.
PSD.
Acelasi organism din 1947...o mizerie de partid.
Alta eticheta.


Ca la conservele alea ieftine: schimbi ambalajul, dar gustul ramane acelasi. Si nu e unul bun, deloc.

Ciolacu a facut praf economia, Grindeanu vine si se uita la ea de parca tocmai a descoperit-o.


"Ce s-a intamplat aici?"
Serios? Tu esti in camera, nu e schimbare.

E rotatie, de cadre, de roluri, de replici.

Si partea cea mai murdara? Nici macar nu se mai ascund. Nu mai incearca sa para credibili, nu mai mimeaza nici macar efortul.

Pentru ca au inteles ceva simplu:
Merge...orice ar face, merge.


Si asta e problema.


Pentru ca romanul bombane, dar nu tine minte.
Se enerveaza, dar uita repede si, la final, ofteaza si zice: "eh… merge si asa".


Si poate aici e problema reala. Nu ca exista Ciolacu, nu ca exista Grindeanu.


Ci ca, dupa tot ce au facut, inca mai exista loc pentru ei si adunatura de lachei, gloata corupta si mizera care se ascunde in spatele celor 3 trandafiri...schimbati ma in garoafe sau mai bine spini!


Poate gresesc.
Dar ar trebui sa gresesc cu totul ca sa nu fie asa.

Plecati ma! Dracu' sa va ia!



Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
R.
Labels:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

1 ianuarie: ziua in care ne mintim frumos

1 ianuarie ma prinde cu un cappuccino in mana, genul de bautura care nu e nici cafea, nici desert, dar ma reprezinta perfect, si cu aceleasi promisiuni reciclate, pe care le scot anual de la naftalina ca pe o geaca veche ce nu-mi mai vine, dar pe care refuz s-o arunc pentru ca, cine stie, poate anul asta slabesc sau ma schimb suficient cat sa se potriveasca din nou. Imi promit, de exemplu, ca n-o sa mai mananc prostii aiurea, ca n-o sa mai ajung in punctul ala in care foamea imi sare siguranta si ajung sa tratez un snickers ca pe o urgenta nationala, ca o sa mananc normal, echilibrat, sanatos, dupa care imi explic foarte logic ca doua snickers-uri nu inseamna exces, ci management emotional de criza. Tot acum imi jur solemn ca ma apuc de alergat, de sala, de orice activitate fizica suna bine in cap si complet ostil in realitate, mai ales dupa primele trei miscari. Imi mai promit si ca o sa cheltui mai cumpatat, ca o sa cumpar doar lucruri de calitate, atent alese, nu toate mizeriile de ...
2 comentarii
Read more »

Lumea se duce dracu', dar ne-am obisnuit!

Parca a fost mereu acolo, nici nu mai stiu cand a inceput nebunia asta...dar razboiul dintre Rusia si Ucraina nu mai e de mult o stire care sa te faca sa ridici capul din telefon, a devenit un zgomot de fond, genul ala care sta acolo de vreo patru ani si pe care ajungi sa-l accepti fara sa vrei. Poate asta e partea cea mai nelinistitoare, nu ca exista, ci ca s-a asezat in decor si intre timp peste el s-au mai pus alte tensiuni, alte conflicte, alte situatii delicate, una peste alta, pana cand nu mai apuci sa le digeri pe rand. Zgomot si durere, din nou, peste tot. Pe fondul asta, China si Taiwanul stau fata in fata ca doi vecini care se prefac civilizati doar pentru ca inca nu s-a ajuns la scandal, Africa pare prinsa intr-un sir de conflicte pe care nici nu le mai numeri, pentru ca oricum se suprapun, Iran si Israelul se tatoneaza nervos, cu miscari mici si priviri lungi, genul de tensiune care nu explodeaza, dar nici nu dispare, iar undeva peste ocean, marele presed...
2 comentarii
Read more »

Ziua in care linistea a fost ingropata in zapada

In sfarsit. Prima zi de gradinita. Miha & Vale, va aduc cooooopilul!!!!😀 Dupa aproape trei saptamani in care casa mea a functionat ca un amestec de gradinita improvizata, sala de sport, atelier de arta abstracta si tabara de pirati cu program non-stop, urma momentul ala rar si fragil: linistea. Nu linistea din reclamele la ceaiuri, ci aia simpla in care poti bea o cana de apa fara sa fi intrebat din cinci in cinci secunde „tati, da' de ce?”, urmat inevitabil de inca un „da' de ce?” despre raspunsul precedent. M-am culcat cu gandul asta, optimist, naiv, neexperimentat. Dimineata, fix cand eram in mijlocul visului ala blana, stii tu, ala in care stau in Maldive la masa cu Madalina Ghenea, beau ceva rece fara sa ma grabesc nicaieri si, ca bonus, mai aflu si cele sase numere norocoase la Joker, vine jumatatea mea si ma trezeste brusc. „ROOOOBERT, E ZAPADA! IESI SI CURATA, CA NU PUTEM IESI DIN CURTEEEE!! Sar din pat buimac, trag nadragii de scandal peste pijamale, normal, ca ci...
Un comentariu
Read more »