Treceți la conținutul principal

Calin Georgescu, liber. Urmeaza trezirea constiintei?



Fereasca Dumnezeu si Faramita Lambru

D-zeu ajute si pe ala care a zis primul "simt o vibratie", ca de la el ni se trage.

Ca pana la el, daca simteai ceva, te puneai pe scaun, nu faceai… anunt din asta.

Am iesit pana la magazin si m-am intors intr-o realitate in care lumea nu mai calca pe jos, calca pe sens, pe eu-l interior, calca cu grija, nu cumva sa-l striveasca, Doamne fereste, ca ramanem fara.

Calinopetercii… nu stiu cum sa zic… sunt aici, dar nu chiar. Ca mobila aia veche pe care n-o mai folosesti, dar nici n-o arunci, ca "tine casa". Nu stii ce tine, dar tine. Se leviteaza, dar discret, sa nu faca curent. Se cauta spiritul interior, dar cu pauze… sa nu-l gaseasca fix cand n-au chef.

Si de ce?

Ca a scapat omul.

Gata, liber, poate respira aerul stramosesc.

Calin Georgescu, ba… e genul ala de chestie pe care daca incepi s-o explici, parca o ajuti si nu vrei. 

O lasi asa… sa se explice singura si sa nu reuseasca.

Calinopetercii sunt deja inaintea lui. Nu in sensul bun. In sensul ca ei au ajuns la concluzie inainte sa existe propozitia. Tu abia auzi inceputul si ei deja au inteles… ceva, nu stiu ce, dar e important.

Intrebi si tu, gresit din start:
"ba… concret?" Se face pace in constiinta si liniste
Dar nu liniste normala, liniste din aia in care parca ai apasat pe ceva si nu stii daca mai poti iesi.
Si apare unul, linistit: "nu e despre concret".

Normal ca nu e. Concretul pentru astia ca mine e simplu, nu filozofic, nu ancestral. Ba am stat si m-am gandit intr-o zi pt 3 sec, daca noi, restul, oamenii, care mergem la servici, care platim taxe si impozite, care cumparam cola fara cipuri, daca noi toti, poate chiar nu suntem pe vibratia perfecta. Daca noi suntem pe vibratia nr. 7 si toti adeptii lui Calin file din poveste sunt pe vibratia 9? Poate din aia nu-l aud pe Decebal care vrea sa-mi vorbeasca prin caisul din curte. Ba, voi astia, treziti in constiinta, cum sa fac sa trec pe frecventa voastra? Apas un buton, ma imbrac in ie, iau un topor in mana si urlu cat ma tin plamanii, traiasca Romania suverana?....ziceti ma? Mananc doar mere ionatan, si musai sa fiu ars pe rug daca mananc idared? Ziceti ma?! Sa nu ma scobesc in nas cand sunt singur pe coltarul meu, in casa mea... ci sa suflu puternic doar in batista din casmir sau catifea cum faceti voi? La dracu' cu bananele, interzise prin constitutie, iar cei prinsi in blugi, direct pe front, in prima linie! 

Intru pe net, inca am voie, am voie?

Si acolo… nu mai e reactie, e atmosfera. E ceva pus pe fundal si toata lumea da din cap. Il vezi pe MESIA, intra in cadru. Nu face nimic. Dar nimicul ala e tinut bine. Are pauze, are loc sa creasca.

Se uita in zare… dupa constiinta. Stau si ma uit… si la un moment dat nu mai e nici macar real…si in capul meu ruleaza singur:
„and here we see the leader in his natural habitat, avoiding accountability while attracting followers”

Cadru larg, el in mijloc, oamenii in jur, fiecare cu capul usor inclinat, ca niste antene care nu prind, dar insista… ca poate prind ceva gresit si aia e revelatia. Si daca nu prind nimic, e si mai profund.



Unul sterge obiectivul...foarte important, sa nu fie murdar adevarul, ca dupa aia iese neclar.

Perlele… nu mai sunt perle, sunt indicatii:
"apa are memorie",  perfect, atunci sa-si aminteasca si unde am pus-o; "suntem pe o frecventa superioara", sigur, doar ca nu prinde nicaieri unde chiar trebuie; "stramosii ne vorbesc prin pamant" ai mei mi-au vorbit prin vecinul care ma ruga sa nu tund iarba in zi de sarbatoare; "sistemul se teme de vibratia noastra",sistemul se teme mai ales cand nu-i raspunzi; "ne reconectam la esenta”, eu m-am reconectat cu o bere, dar deh, eu amator.

Si calinopetecii… ei sunt acolo, lipiti #turu2anapoi!

Nu mai reactioneaza, absorb, nu mai clipesc normal, clipesc… cu pauza, cu spirit. Ca si cum gandesc prin ochi sau isi aduc aminte ceva ce n-au trait.

Unii sunt convinsi ca daca stai suficient si te uiti… incepi sa intelegi

Eu daca stau suficient si ma uit… dar na, eu sunt pe frecventa proasta.

Dar pare ca nu asta conteaza, important e sa nu pleci, sa stai, sa dai din cap, din cand in cand.

Si musai sa urlii ca un descreierat. Atat.


Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
R.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

1 ianuarie: ziua in care ne mintim frumos

1 ianuarie ma prinde cu un cappuccino in mana, genul de bautura care nu e nici cafea, nici desert, dar ma reprezinta perfect, si cu aceleasi promisiuni reciclate, pe care le scot anual de la naftalina ca pe o geaca veche ce nu-mi mai vine, dar pe care refuz s-o arunc pentru ca, cine stie, poate anul asta slabesc sau ma schimb suficient cat sa se potriveasca din nou. Imi promit, de exemplu, ca n-o sa mai mananc prostii aiurea, ca n-o sa mai ajung in punctul ala in care foamea imi sare siguranta si ajung sa tratez un snickers ca pe o urgenta nationala, ca o sa mananc normal, echilibrat, sanatos, dupa care imi explic foarte logic ca doua snickers-uri nu inseamna exces, ci management emotional de criza. Tot acum imi jur solemn ca ma apuc de alergat, de sala, de orice activitate fizica suna bine in cap si complet ostil in realitate, mai ales dupa primele trei miscari. Imi mai promit si ca o sa cheltui mai cumpatat, ca o sa cumpar doar lucruri de calitate, atent alese, nu toate mizeriile de ...

Lumea se duce dracu', dar ne-am obisnuit!

Parca a fost mereu acolo, nici nu mai stiu cand a inceput nebunia asta...dar razboiul dintre Rusia si Ucraina nu mai e de mult o stire care sa te faca sa ridici capul din telefon, a devenit un zgomot de fond, genul ala care sta acolo de vreo patru ani si pe care ajungi sa-l accepti fara sa vrei. Poate asta e partea cea mai nelinistitoare, nu ca exista, ci ca s-a asezat in decor si intre timp peste el s-au mai pus alte tensiuni, alte conflicte, alte situatii delicate, una peste alta, pana cand nu mai apuci sa le digeri pe rand. Zgomot si durere, din nou, peste tot. Pe fondul asta, China si Taiwanul stau fata in fata ca doi vecini care se prefac civilizati doar pentru ca inca nu s-a ajuns la scandal, Africa pare prinsa intr-un sir de conflicte pe care nici nu le mai numeri, pentru ca oricum se suprapun, Iran si Israelul se tatoneaza nervos, cu miscari mici si priviri lungi, genul de tensiune care nu explodeaza, dar nici nu dispare, iar undeva peste ocean, marele presed...

Ziua in care linistea a fost ingropata in zapada

In sfarsit. Prima zi de gradinita. Miha & Vale, va aduc cooooopilul!!!!😀 Dupa aproape trei saptamani in care casa mea a functionat ca un amestec de gradinita improvizata, sala de sport, atelier de arta abstracta si tabara de pirati cu program non-stop, urma momentul ala rar si fragil: linistea. Nu linistea din reclamele la ceaiuri, ci aia simpla in care poti bea o cana de apa fara sa fi intrebat din cinci in cinci secunde „tati, da' de ce?”, urmat inevitabil de inca un „da' de ce?” despre raspunsul precedent. M-am culcat cu gandul asta, optimist, naiv, neexperimentat. Dimineata, fix cand eram in mijlocul visului ala blana, stii tu, ala in care stau in Maldive la masa cu Madalina Ghenea, beau ceva rece fara sa ma grabesc nicaieri si, ca bonus, mai aflu si cele sase numere norocoase la Joker, vine jumatatea mea si ma trezeste brusc. „ROOOOBERT, E ZAPADA! IESI SI CURATA, CA NU PUTEM IESI DIN CURTEEEE!! Sar din pat buimac, trag nadragii de scandal peste pijamale, normal, ca ci...