Sorine, te pup,
Sper ca aceste randuri sa te gaseasca sanatos si, daca se poate, pe pamant...nu in avion la business.
M-am gandit sa-ti scriu aceste ganduri pentru ca de sunat n-am cum, esti lucru' slab si m-ai blocat peste tot, inclusiv pe Telegram, acolo unde, culmea, pare ca inca ai semnal. (oare vb cu Moscova?)
Stiu ca nu o sa ai timp sa citesti, sper doar sa ai vreun pupa-cur pe langa tine care sa-ti citeasca, ca tu pari ocupat sa le spui altora ca pleci, pleci?
Si acum, ca sa fie clar cine iti scrie, cine sunt eu.
Un prost!
Genul ala de prost care sta seara si se uita la ce mai spui tu si, de fiecare data, isi promite ca e ultima oara. Numai ca nu e.
Si de fiecare data… nu, nici macar accidental. Si de fiecare data apare aceeasi prostie in capul meu: poate, poate de data asta o sa spui ceva normal, ceva care sa nu ma faca sa ma opresc doua secunde si sa zic: stai… ce?
E fascinant, sincer. E ca un experiment: cat poti sa repeti acelasi lucru pana nu mai inseamna nimic?
La tine raspunsul e simplu: mult.
Pentru ca ajung iar sa te aud cum zici, calm, asezat, aproape linistit, ca "pleci".
Nu pleci, asa ca ogoaiete! Nici daca te impinge cineva, nici daca iti tine cineva usa deschisa.
Acum zici ca pe 20 aprilie aflam sigur, perfect.
Punem reminder, cu snooze!
La tine "plec" nu mai e decizie, e reflex, zici "plec" cum zice medicul „tuseste”, vine automat, fara sa mai deranjeze creierul.
La tine "plec" e ca WiFi-ul in tren: apare, dar nu functioneaza, sau ca semnalul la metroul din Cluj, stii ca "exista" dar nu te ajuta cu nimic.
La tine "plec" e ca vin imediat. Nu vine.
Si ai repetat-o atat de mult incat ai reusit performanta rara sa strici un cuvant. L-ai terminat.
Si aici deja e problema, mare!
Aceeasi incredere cu care ai explicat ca daca intr-o cursa il depasesti pe cel de pe locul 2… esti pe locul 1.
Moment in care matematica a iesit din camera, a inchis usa incet si a zis: "la dracu' cu Pitagora si altii ca el"
Scandalurile nu mai par scandaluri, par rutina.
Nordis, ai uitat?? Nordis, locul unde sunt mai multe nume decat apartamente, dar mai putine raspunsuri decat intrebari.
Amanta, ca sa nu zica lumea ca e doar administratie, fara divertisment. Aici nu e treaba mea, fa ce vrei, as fi fiert pt tine daca ai sta langa Madalina Ghenea, pana atunci, ma doare acolo unde nu intra lumina
ARR — unde schema e simpla, omul tau, a adunat bani cat pt 4 generatii.
Boss, la tine nu e haos, e sistem. Functioneaza, doar ca prost.
Si inevitabil ajungi la momentul ala pe care nu-l poti sterge: perioada de premier, noaptea aia in care ai zis, practic, "hai sa vedem ce se intampla daca dam asta repede si pe silent".
Ai dat-o, doar ca tara nu era pe silent.
Si au iesit oamenii in strada, multi, dintr-o data, fara invitatie, genul ala de reactie care nu se negociaza.
Tu pareai surprins, ca nea' Nicu in decembrie cand rosu-n obraji a incercat sa linisteasca lumea cu 100 lei-n plus la salar.
Si de atunci incoace e acelasi film: functii, declaratii, dar mereu cu senzatia ca esti cu geaca pe tine, cu mana pe clanta…si nu apesi.
Aici e toata povestea, tu nu pleci, tu simulezi plecarea.
Tu si Colombo, doar ala mai facea un pas spre usa doar ca sa fie oprit. Singura diferenta intre tine si detectivul ala din film e ca, ala era chiar simpatic.
Intre timp, pe tine nimeni nu te mai opreste. Sorine, nu mai astepta 20 aprilie, aduna-ti catrafusele si du-te Dica, du-te!
Si uite asa ai ajuns la o performanta rara: esti singurul om din Romania care pleaca constant… fara sa se miste.
Performanta statica, greu de batut.
Si nici nu mai intreaba nimeni cand, s-au prins.
Ps. Nu fi chitra...si suna-ma daca in sfarsit pleci!
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
Merge si asa.
R.
Comentarii
Trimiteți un comentariu