Treceți la conținutul principal

Pensiile speciale: diferenta dintre 55 si 70


Ce aveti voi in plus incat eu trebuie sa muncesc pana la 70?

Am mai scris despre pensiile speciale. Si atunci am spus ca la final cineva plateste. Nu am spus-o academic. Am spus-o simplu: nota nu dispare, doar se muta. Acum BNR vine si confirma ca 5 milioane de romani vor munci pana la 70 de ani, saptezeci!!

M-am uitat la cifra asta si primul gand nu a fost economic. A fost personal, m-am uitat la mine, la cati ani am. Am facut un calcul rapid, din ala pe degete. Nu mi-a placut rezultatul, deloc!! N-ati avea noroc si zile pe lumea asta, voi astia cu pensii speciale, care va credeti mai speciali ca specialii!

De ce 5 milioane de romani vor munci pana la 70 de ani?

Pentru ca undeva, in ecuatia asta, privilegiile deja acordate nu se ating. Se compenseaza. Iar compensarea nu vine din aer, nu vine dintr-o gaura magica din buget, vine din timp. Din anii celor multi, din anii mei.

Si atunci inevitabil imi vine intrebarea, fara sa o impachetez frumos: ce aveti voi in plus?

Magistrati, Curtea de Conturi. Parlamentari. Ce cacat face ca anii vostri sa fie mai protejati decat ai mei? Nu spun ca munca voastra nu e grea. Spun doar ca diferenta e uriasa. Si cand diferenta e uriasa, nu poti sa o explici doar cu "asa e sistemul"

Nu e vorba de invidie. Credeti-ma, nu m-am trezit dimineata gandindu-ma la pensiile voastre. M-am trezit gandindu-mă la ale mele. La momentul ala cand o sa ies la pensie si, daca sunt norocos, o sa am cativa ani in care sa respir fara sa ma uit la ceas. Daca sunt.

Pentru ca realitatea e simpla. Muncim pana la 70. Ca sa apucam poate trei ani de pensie. Daca nu ajungem direct la spital. Sau, in varianta scurta, urcam sus la "Barbosu" cu dosarul cu sina la sub brat si spunem: "Am cotizat corect, ne primiti si pe noi in locul de unde a plecat durerea, intristarea si suspinarea"?

Ce au unii in plus fata de restul

Spuneti-mi, ce e atat de diferit la voi? Nu aveti oase diferite. Nici inima mai fragila. Nici neuroni cu garantie extinsa. Timpul va trece la fel. Oboseala vine la fel. Viata apasa la fel.

Si totusi, cand vine vorba de iesirea din sistem, pentru voi exista alta usa.

Eu ma uit la mama mea care a lucrat pana a vomitat si care deja imi spune ca oboseste mai repede. Ma uit la mine si imi dau seama ca anii trec. Si apoi citesc ca pentru echilibru bugetar mai adaugam ani la munca celor multi, dar nu atingem structura privilegiilor deja acordate.

E absurd. Si culmea e ca e logic.

Pentru ca daca raspunsul e "responsabilitate", atunci responsabilitate au si altii. Daca raspunsul e "presiune", atunci presiune exista peste tot. Ce dracu', un medic nu are presiune??? Un pilot de avioane, un mecanic de locomotiva, un muncitor care sta 12 ore in frig pt a construi ceva, un profesor care are responsabilitatea unor generatii, astia nu au presiune??? Ba euglenelor, sa va fie rusine ba, ca va credeti cu 3 coaie fata de muritorii de rand!!

Diferenta nu e in biologie. Diferenta e in arhitectura legii.

Si asta ma roade. Pentru ca in timp ce eu ma gandesc cum va arata viata mea la 70, stiu ca pentru altii intrebarea asta nu mai e pe masa.

Si nu pot sa nu spun asta direct.

Ce aveti in plus incat anii vostri sunt mai scumpi decat ai mei?
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
R.
Labels:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

1 ianuarie: ziua in care ne mintim frumos

1 ianuarie ma prinde cu un cappuccino in mana, genul de bautura care nu e nici cafea, nici desert, dar ma reprezinta perfect, si cu aceleasi promisiuni reciclate, pe care le scot anual de la naftalina ca pe o geaca veche ce nu-mi mai vine, dar pe care refuz s-o arunc pentru ca, cine stie, poate anul asta slabesc sau ma schimb suficient cat sa se potriveasca din nou. Imi promit, de exemplu, ca n-o sa mai mananc prostii aiurea, ca n-o sa mai ajung in punctul ala in care foamea imi sare siguranta si ajung sa tratez un snickers ca pe o urgenta nationala, ca o sa mananc normal, echilibrat, sanatos, dupa care imi explic foarte logic ca doua snickers-uri nu inseamna exces, ci management emotional de criza. Tot acum imi jur solemn ca ma apuc de alergat, de sala, de orice activitate fizica suna bine in cap si complet ostil in realitate, mai ales dupa primele trei miscari. Imi mai promit si ca o sa cheltui mai cumpatat, ca o sa cumpar doar lucruri de calitate, atent alese, nu toate mizeriile de ...
2 comentarii
Read more »

Lumea se duce dracu', dar ne-am obisnuit!

Parca a fost mereu acolo, nici nu mai stiu cand a inceput nebunia asta...dar razboiul dintre Rusia si Ucraina nu mai e de mult o stire care sa te faca sa ridici capul din telefon, a devenit un zgomot de fond, genul ala care sta acolo de vreo patru ani si pe care ajungi sa-l accepti fara sa vrei. Poate asta e partea cea mai nelinistitoare, nu ca exista, ci ca s-a asezat in decor si intre timp peste el s-au mai pus alte tensiuni, alte conflicte, alte situatii delicate, una peste alta, pana cand nu mai apuci sa le digeri pe rand. Zgomot si durere, din nou, peste tot. Pe fondul asta, China si Taiwanul stau fata in fata ca doi vecini care se prefac civilizati doar pentru ca inca nu s-a ajuns la scandal, Africa pare prinsa intr-un sir de conflicte pe care nici nu le mai numeri, pentru ca oricum se suprapun, Iran si Israelul se tatoneaza nervos, cu miscari mici si priviri lungi, genul de tensiune care nu explodeaza, dar nici nu dispare, iar undeva peste ocean, marele presed...
2 comentarii
Read more »

Ziua in care linistea a fost ingropata in zapada

In sfarsit. Prima zi de gradinita. Miha & Vale, va aduc cooooopilul!!!!😀 Dupa aproape trei saptamani in care casa mea a functionat ca un amestec de gradinita improvizata, sala de sport, atelier de arta abstracta si tabara de pirati cu program non-stop, urma momentul ala rar si fragil: linistea. Nu linistea din reclamele la ceaiuri, ci aia simpla in care poti bea o cana de apa fara sa fi intrebat din cinci in cinci secunde „tati, da' de ce?”, urmat inevitabil de inca un „da' de ce?” despre raspunsul precedent. M-am culcat cu gandul asta, optimist, naiv, neexperimentat. Dimineata, fix cand eram in mijlocul visului ala blana, stii tu, ala in care stau in Maldive la masa cu Madalina Ghenea, beau ceva rece fara sa ma grabesc nicaieri si, ca bonus, mai aflu si cele sase numere norocoase la Joker, vine jumatatea mea si ma trezeste brusc. „ROOOOBERT, E ZAPADA! IESI SI CURATA, CA NU PUTEM IESI DIN CURTEEEE!! Sar din pat buimac, trag nadragii de scandal peste pijamale, normal, ca ci...
Un comentariu
Read more »