Treceți la conținutul principal

Dimineata cu stiri despre razboaie, crize si o planeta care o ia razna




15 minute!!

Dimineata de azi a inceput cu o negociere tacuta cu universul..la 6 dimineata. Am sperat la putin noroc, sa prind vreo 15 minute de liniste pana cand un altoi intre Spiderman, Pirat X si Super Things isi incepe programul oficial de superputeri prin casa. Adica alergat prin sufragerie, tipat, explozie de piese Lego si o sabie de plastic infipta in canapea.

Alea sunt cele 15 minute in care stau eu cu mine si rasfoiesc presa. Un mic ritual. Un fel de "hai sa vedem ce mai face planeta azi".

Si azi…pentru prima data de mult timp…mi-a venit un gand din ala simplu, aproape banal. Destul de deprimant: nu am gasit nicio stire buna. Ba nici una!

Am inceput optimist, greseala de amatori

Primul titlu: Trump si cele trei scenarii post-conflict. Perfect, zic, incepem calm. Al doilea: ambasadorul Israelului spune ca exista sanse reale ca Iranul sa atace un stat NATO. Bun, se incalzeste atmosfera.

Mai jos apar gardienii revolutiei, sau cum naiba s-or numi oamenii aia foarte nervosi care au blocat Stramtoarea Ormuz. Adica, tradus pe romaneste, petrolul planetei sta acum la coada, la bariera.

Am inchis telefonul, l-am deschis iar. Poate am ratat eu ceva.

Am verificat lista: Trump, Iran, Ormuz blocat, Israel, gaz scump, rachete, cutremur… si, desigur, politica noastra.

Mai dau scroll.

Bursele din Asia sunt pe rosu. Gazul se scumpeste. Ucraina vs Mother Rusia continua sezonul. Nimic nou sub soare. Sau, ma rog… sub ce mai ramane din el.

Mai jos apare si Romania. 49 de ani de la cutremurul din '77. Toma Caragiu. Blocuri cazute. Oameni prinsi sub daramaturi. Atmosfera de dimineata devine deja… optimista.

Zic: hai sa vedem politica interna, poate acolo gasesc ceva mai usor, ceva care sa nu-mi strice complet ceacrele

Greseala.

Ministrul guraliv Miruta, mare luptator anti-PSD, are adeziune PSD din 2005, dar acum e razboinic intergalactic impotriva „pesedeului”. Si, aparent, a pe vremea aia a semnat niste hartii doar doar sa mearga moca la mare. Pe banii… "pesedeului". Suntem vai si-amar.

Si atunci mi-am dat seama de ceva simplu: nu gasisem nicio stire buna. Ba nici una! Una mica, un "uite, ceva merge bine". Nimic.

Si culmea… nici de salvatorii patriei nu citisem nimic inca.

Nici de guru Georgescu. Dacul suprem. Omul care face soarele sa rasara, pasarelele sa cante si cainele lu’ vecinu sa latre toata noaptea. (Da, somnambulul ala…mi-a mancat somnul).

Nici Simion 2 neuroni nu se auzea pe nicaieri. Probabil isi incarca bateriile pentru urmatorul discurs despre cum "se ridica neamul"
Sosoaca… cine stie. Sigur face live pe undeva si cearta pe cineva. Poate la Dristor Kebab. Ana Maria it's gone...gone de tot

In fine.

Si ceva aproape suspect de linistit: Bolojane… cred ca e prima zi in care presa nu te face praf. Tanti Marioara probabil inca doarme si n-a apucat sa te suduie la televizor.

Deci da, planeta arde, petrolul se blocheaza, bursele cad, razboaiele continua, dar pentru cateva minute Romania era linistita.

In momentul ala chiar mi-a trecut prin cap gandul ala clasic: gata, e sfarsitul. Sigur au dreptate baietii aia foarte siguri de pe internet care spun ca Biblia a prezis exact momentul asta. Ca ne ducem dracu’.

Fix atunci s-a deschis usa.
Spiderman a intrat in viteza, Piratul X dupa el si au inceput o batalie epica pe masa din living.
(si in momentul ala am calcat pe un Lego)

Am inchis telefonul si am mai baut o gura de cafea.
Dimineata, inainte de micul dejun, internetul iti baga in telefon tot haosul planetei.

Ziua poate incepe!
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
R.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

1 ianuarie: ziua in care ne mintim frumos

1 ianuarie ma prinde cu un cappuccino in mana, genul de bautura care nu e nici cafea, nici desert, dar ma reprezinta perfect, si cu aceleasi promisiuni reciclate, pe care le scot anual de la naftalina ca pe o geaca veche ce nu-mi mai vine, dar pe care refuz s-o arunc pentru ca, cine stie, poate anul asta slabesc sau ma schimb suficient cat sa se potriveasca din nou. Imi promit, de exemplu, ca n-o sa mai mananc prostii aiurea, ca n-o sa mai ajung in punctul ala in care foamea imi sare siguranta si ajung sa tratez un snickers ca pe o urgenta nationala, ca o sa mananc normal, echilibrat, sanatos, dupa care imi explic foarte logic ca doua snickers-uri nu inseamna exces, ci management emotional de criza. Tot acum imi jur solemn ca ma apuc de alergat, de sala, de orice activitate fizica suna bine in cap si complet ostil in realitate, mai ales dupa primele trei miscari. Imi mai promit si ca o sa cheltui mai cumpatat, ca o sa cumpar doar lucruri de calitate, atent alese, nu toate mizeriile de ...

Lumea se duce dracu', dar ne-am obisnuit!

Parca a fost mereu acolo, nici nu mai stiu cand a inceput nebunia asta...dar razboiul dintre Rusia si Ucraina nu mai e de mult o stire care sa te faca sa ridici capul din telefon, a devenit un zgomot de fond, genul ala care sta acolo de vreo patru ani si pe care ajungi sa-l accepti fara sa vrei. Poate asta e partea cea mai nelinistitoare, nu ca exista, ci ca s-a asezat in decor si intre timp peste el s-au mai pus alte tensiuni, alte conflicte, alte situatii delicate, una peste alta, pana cand nu mai apuci sa le digeri pe rand. Zgomot si durere, din nou, peste tot. Pe fondul asta, China si Taiwanul stau fata in fata ca doi vecini care se prefac civilizati doar pentru ca inca nu s-a ajuns la scandal, Africa pare prinsa intr-un sir de conflicte pe care nici nu le mai numeri, pentru ca oricum se suprapun, Iran si Israelul se tatoneaza nervos, cu miscari mici si priviri lungi, genul de tensiune care nu explodeaza, dar nici nu dispare, iar undeva peste ocean, marele presed...

Ziua in care linistea a fost ingropata in zapada

In sfarsit. Prima zi de gradinita. Miha & Vale, va aduc cooooopilul!!!!😀 Dupa aproape trei saptamani in care casa mea a functionat ca un amestec de gradinita improvizata, sala de sport, atelier de arta abstracta si tabara de pirati cu program non-stop, urma momentul ala rar si fragil: linistea. Nu linistea din reclamele la ceaiuri, ci aia simpla in care poti bea o cana de apa fara sa fi intrebat din cinci in cinci secunde „tati, da' de ce?”, urmat inevitabil de inca un „da' de ce?” despre raspunsul precedent. M-am culcat cu gandul asta, optimist, naiv, neexperimentat. Dimineata, fix cand eram in mijlocul visului ala blana, stii tu, ala in care stau in Maldive la masa cu Madalina Ghenea, beau ceva rece fara sa ma grabesc nicaieri si, ca bonus, mai aflu si cele sase numere norocoase la Joker, vine jumatatea mea si ma trezeste brusc. „ROOOOBERT, E ZAPADA! IESI SI CURATA, CA NU PUTEM IESI DIN CURTEEEE!! Sar din pat buimac, trag nadragii de scandal peste pijamale, normal, ca ci...