Am plans pentru Rapid inainte sa inteleg de ce. Prima data cand am plans pentru fotbal n-a fost de suparare, a fost pentru Rapid. Nu stiam tactica, nici clasamente. De titluri…habar n-aveam, auzisem de la tata ca in Giulesti titlurile conteaza mai putin...rapidistii apreciaza o bara frumoasa... Dar stiam un lucru: ca in ziua aia se intampla ceva mare, se simtea in aer, in oameni, in felul in care vorbeau. Nea' Mincea dadea tonul, peluza fierbea, eu eram in fata tv-ului hotarat sa sa nu nai accept inca o drama visinie. Si undeva, in toata povestea aia, era un nume pe care il auzisem inca de cand aveam vreo 7 ani, pe strazile din Orastie: Mircea Lucescu, creatorul Corvinului Nu-l intelegeam atunci, dar il stiam din povesti. Pentru mine, Lucescu a aparut inainte sa apara fotbalul. Era deja acolo, in povestile altora, spus simplu, fara explicatii. Dar momentul in care totul s-a legat a fost momentul in care Rapidul a iesit campioana cu Il Luce la timona. Tin minte nu meciul, ci ...
Lumea asta mare. Fără filtru. Cu nervi, zâmbete și momente în care nu știi dacă să zbieri sau să râzi isteric.