Treceți la conținutul principal

PSD a plecat ca de obicei, mirosul nu.


Sorinaccio Grindeanu, acest ipocrit al clasei politice din Romania, a iesit din coalitie cu fata omului care tocmai a aflat ca il insala nevasta, desi tot cartierul stia de doi ani. Socat, indignat, tradat – omul pur si simplu nu s-a asteptat. La fel cum nu s-a asteptat nimeni ca CFR o sa mearga prost cand l-a pus pe el sa o conduca, si totusi.

Stiti cum se iese dintr-o coalitie in Romania? Nu cu scandal, nu cu trantit usa, nu cu vreun discurs pe care sa-l citeze nepotii tai vreodata. Se iese tiptil, cu un comunicat pe care cineva de la partid l-a scris in zece minute, a dat copy-paste dintr-unul vechi si a schimbat doar data – sperand ca nu observa nimeni, si de obicei are dreptate.

Apoi conferinta de presa, cu fata grava, „indelungi consultari interne", ceea ce in traducere libera inseamna o ora si jumatate de certuri pe un grup de WhatsApp care se numeste "ajunge, pana aici"...pana unde ma, pana ati vazut ca nu mai aveti ce fura???

PSD a guvernat tara asta in atatea randuri incat daca aduni anii ajungi aproape la un sfert de secol, timp in care am strans un deficit pe care nu stim unde sa-l mai punem, niste spitale care fac concurenta la ruine cu Pompeii si o autostrada Transilvania despre care se vorbeste de atata timp ca oamenii au apucat sa se nasca, sa creasca, sa plece in Germania si sa trimita poze de acolo cu drumuri asfaltate, in timp ce noi taiam panglici la cate zece kilometri de sosea ca si cum am fi aterizat pe Luna.

Cu acelasi ministru zambind in poza. 

Uneori literalmente acelasi om, la ani distanta, cu alta cravata si acelasi tupeu.

Si acum, dupa toata treaba asta, au iesit la aer. S-au saturat, nu mai pot, i-a obosit guvernarea lor. Parca esti la un gratar unde tu ai adus carnea, tu ai aprins focul, tu ai uitat-o pe jar pana s-a facut carbune, si dupa aia te ridici suparat de la masa ca miroase a ars. Si mai si explici vecinilor ca tu, de fapt, ai vrut gratar cu legume.

N-ai apucat.

Grindeanu e un fenomen pe care Romania nu l-a studiat indeajuns si probabil nici nu o sa-l studieze, pentru ca ne-am obisnuit cu el ca si cu vremea rea 

Il injuram, dar n-am ce-i face. Omul a fost premier,  l-au dat jos prin motiune. A ajuns la CFR – trenurile au continuat sa intarzie cu aceeasi constiinciozitate, el a continuat sa fie acolo.

A ajuns ministru. 

Si acum a plecat primul, singur, din proprie initiativa – ceea ce fata de data trecuta cand a trebuit Parlamentul sa intervina, e aproape o dovada de caracter. Evolutie, crestere, maturizare politica.

Intre timp Romania se descurca. Adica nu se descurca, dar macar o face consecvent. Deficitul creste, preturile cresc, coada la medic creste, singurul lucru care nu creste e sentimentul ca cineva de acolo sus se gandeste la tine altfel decat in an electoral, cand brusc toti politicienii descopera ca exista oameni normali in tara asta si vin sa le stranga mana cu caldura sintetica si privire de om care chiar, chiar vrea sa schimbe ceva. 

De data asta chiar.

Iesirea din coalitie e cel mai romanesc lucru care se putea intampla. Nu s-a rezolvat nimic, nu si-a asumat nimeni nimic, nu a plecat nimeni cu adevarat vinovat de ceva. A plecat un partid, vine altul, se face alta coalitie, se tin alte conferinte de presa cu alti oameni seriosi la costum care explica ca de data asta e diferit – si undeva, intr-un birou, Grindeanu o sa citeasca stirea, o sa dea aprobator din cap si o sa se uite linistit spre urmatoarea functie.

Ca intotdeauna.

Grindeanu si PeSeDeee, sunteti o mizerie! Nu ca insulta...ca diagnostic!

Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
R.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

1 ianuarie: ziua in care ne mintim frumos

1 ianuarie ma prinde cu un cappuccino in mana, genul de bautura care nu e nici cafea, nici desert, dar ma reprezinta perfect, si cu aceleasi promisiuni reciclate, pe care le scot anual de la naftalina ca pe o geaca veche ce nu-mi mai vine, dar pe care refuz s-o arunc pentru ca, cine stie, poate anul asta slabesc sau ma schimb suficient cat sa se potriveasca din nou. Imi promit, de exemplu, ca n-o sa mai mananc prostii aiurea, ca n-o sa mai ajung in punctul ala in care foamea imi sare siguranta si ajung sa tratez un snickers ca pe o urgenta nationala, ca o sa mananc normal, echilibrat, sanatos, dupa care imi explic foarte logic ca doua snickers-uri nu inseamna exces, ci management emotional de criza. Tot acum imi jur solemn ca ma apuc de alergat, de sala, de orice activitate fizica suna bine in cap si complet ostil in realitate, mai ales dupa primele trei miscari. Imi mai promit si ca o sa cheltui mai cumpatat, ca o sa cumpar doar lucruri de calitate, atent alese, nu toate mizeriile de ...

Lumea se duce dracu', dar ne-am obisnuit!

Parca a fost mereu acolo, nici nu mai stiu cand a inceput nebunia asta...dar razboiul dintre Rusia si Ucraina nu mai e de mult o stire care sa te faca sa ridici capul din telefon, a devenit un zgomot de fond, genul ala care sta acolo de vreo patru ani si pe care ajungi sa-l accepti fara sa vrei. Poate asta e partea cea mai nelinistitoare, nu ca exista, ci ca s-a asezat in decor si intre timp peste el s-au mai pus alte tensiuni, alte conflicte, alte situatii delicate, una peste alta, pana cand nu mai apuci sa le digeri pe rand. Zgomot si durere, din nou, peste tot. Pe fondul asta, China si Taiwanul stau fata in fata ca doi vecini care se prefac civilizati doar pentru ca inca nu s-a ajuns la scandal, Africa pare prinsa intr-un sir de conflicte pe care nici nu le mai numeri, pentru ca oricum se suprapun, Iran si Israelul se tatoneaza nervos, cu miscari mici si priviri lungi, genul de tensiune care nu explodeaza, dar nici nu dispare, iar undeva peste ocean, marele presed...

Ziua in care linistea a fost ingropata in zapada

In sfarsit. Prima zi de gradinita. Miha & Vale, va aduc cooooopilul!!!!😀 Dupa aproape trei saptamani in care casa mea a functionat ca un amestec de gradinita improvizata, sala de sport, atelier de arta abstracta si tabara de pirati cu program non-stop, urma momentul ala rar si fragil: linistea. Nu linistea din reclamele la ceaiuri, ci aia simpla in care poti bea o cana de apa fara sa fi intrebat din cinci in cinci secunde „tati, da' de ce?”, urmat inevitabil de inca un „da' de ce?” despre raspunsul precedent. M-am culcat cu gandul asta, optimist, naiv, neexperimentat. Dimineata, fix cand eram in mijlocul visului ala blana, stii tu, ala in care stau in Maldive la masa cu Madalina Ghenea, beau ceva rece fara sa ma grabesc nicaieri si, ca bonus, mai aflu si cele sase numere norocoase la Joker, vine jumatatea mea si ma trezeste brusc. „ROOOOBERT, E ZAPADA! IESI SI CURATA, CA NU PUTEM IESI DIN CURTEEEE!! Sar din pat buimac, trag nadragii de scandal peste pijamale, normal, ca ci...