Vorbeam ieri pe Whats cu prietenul meu de 42 de ani nu exagerez cu nimic cand va zic ca ma stiu cu el inca din salonul unde mamele noastre ne-au adus pe lume, tipul doxa, absolvent de Litere, genul ala de om cu care chiar ai ce vorbi, care a citit mai mult decat a furat Marcel Ciolacu, genul ala rar care nu doar ca a trecut prin viata, dar a si inteles cate ceva din ea, nu doar a bifat-o.
De la subiecte din alea simple, gen fotbal, el e fan Man Utd, (na ce sa faci, omul nu e perfect), vreme, lucruri pe care le spui mai mult ca sa nu inchizi conversatia, am ajuns, cum se intampla, unde ajungi de obicei cand vorbesti prea mult cu cine trebuie: la oameni, la cum gandesc, la cum traiesc.
Nu stiu cum traznet dar de fiecare data, ajungem la intrebari din alea care nu au raspuns scurt, din alea care ne tin acolo si dupa ce inchizi telefonul. Si discutia a inceput sa alunece usor din "ce mai face lumea" in "cum naiba gandesc oamenii" din lucruri simple in lucruri care, daca stai prea mult pe ele, incep sa te incurce.
El, normal, le duce mai departe, ca are cu ce, eu mai mult incerc sa tin pasul si sa nu spun prostii prea mari. Si de aici… inevitabil, a ajuns discutia si la din alea mai grele, cu accente filozofice, discutii din zona aia de idei pe care unii le citesc, altii doar dau din cap ca le-au inteles (eu)
Eu, intre noi fie vorba, am incercat sa-i citesc pe Noica, Platon, Nietzsche, Immanuel Kant, de doua ori, poate de trei, de fiecare data cu ambitie, cu cafea langa mine si cu impresia ca acum o sa inteleg si eu ceva profund, dar dupa trei pagini eram profund obosit, nu luminat. Am inchis cartea si aia a fost.
De atunci inteleg filozofii din citate primite pe WhatsApp, deci clar sunt in siguranta.
Din vorba in vorba, cum se intampla, am ajuns unde ajungi daca nu inchizi discutia la timp: la oameni, la cum gandesc, la cum traiesc, la de ce unii par atat de linistiti… suspect de linistiti.
La un moment dat imi zice:
"Ba, ai observat ca aia cei mai relaxati sunt fix aia care nu-si pun prea multe intrebari?"
Si aici n-a mai fost Kant, n-a mai fost filozofie, a fost doar o constatare simpla… si enervant de adevarata. Oamenii care nu-si bat prea mult capul par mai linistiti, mai asezati, mai…nu spun mai bine. De fapt… nu stiu daca e mai bine, dar sigur e mai linistit.
Pentru ca nu se incurca, traiesc direct. Si, culmea, le iese… sau cel putin asa pare.
In schimb, daca ai prostul obicei sa gandesti, lucrurile nu mai sunt atat de simple, pentru ca apare dubiul, apare nevoia aia de sens… si de acolo incepe tot. Momentul ala in care nu mai poti sa inghiti orice doar pentru ca e spus tare sau repetat suficient.
Si aici intra, totusi, si Kant, de data asta pe bune:
"Iluminarea este iesirea omului din minoratul sau autoimpus."
Adica nu e ca nu poti gandi, e ca uneori alegi sa nu o faci. Pentru ca e mai comod poate e mai cald acolo, nu stiu, poate ca adevarul nu vine niciodata singur.
Si daca te uiti un pic in jur, vezi exact mecanismul asta la lucru. In zona aia unde totul trebuie sa fie simplu, clar, fara nuante. Unde ti se spune exact ce vrei sa auzi, ambalat frumos, de parca adevarul ar fi un produs cu marketing bun.
Pentru ca omul care intreaba nu deranjeaza… strica linistea.
E mult mai simplu sa alegi o tabara, sa repeti doua idei si sa te simti bine acolo. E confortabil, nu te mai chinui. Nu mai ai batai de cap, ai raspunsuri.
Chiar daca nu sunt ale tale.
Problema e ca, odata ce ai inceput sa vezi lucrurile altfel, nu prea mai poti sa te intorci.
La un moment dat, dupa o pauza, i-am zis sincer:
Ba, cred ca de aia sunt obosit… nu ca muncesc prea mult, ci ca nu ma mai pot opri din gandit. Si nu e ca ajung la ceva, doar… nu ma mai pot opri.
A ras, boala grea asta cu ganditul!
Nu genul ala de ras relaxat. Genul ala in care stii ca ai pus degetul fix unde trebuie. Si cred ca aici e toata discutia. Sau ma rog…o parte din ea.
Nu e despre cine e mai destept, nu e competitie, ci mai degraba este despre pret.
Linistea fara intrebari…sau libertatea de a intelege, dar fara garantie.
Kant probabil ar intelege discutia asta. Nu pe WhatsApp, si nu de la mine, dar ar intelege-o.
Si pana la urma, alegerea e simpla. Sau pare simpla: vrei sa intelegi… sau vrei sa poti dormi linistit noaptea… fara prea multe intrebari?
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
Merge si asa.
R.
Comentarii
Trimiteți un comentariu