Treceți la conținutul principal

Tara unde toti sunt convinsi ca ceilalti sunt prosti



De zece zile n-am mai scris nimic. M-a prins o scarba combinata cu o lehamite pe care n-o gasesti in niciun dictionar medical, dar o recunoaste orice roman care a gresit si a citit un ziar online dimineata inainte de servici.

Nu ma mai uit la televizor din pandemie. Mai prind cate un meci de fotbal, ca deh, Rapid si Liverpool, dar de cand cu Slot la conducere am inceput sa ma intreb daca nu cumva o sa "walk alone" si eu o perioada. Slot e genul de antrenor care iti explica tactic de ce a pierdut, in loc sa castige. Il inteleg pe Klopp acum ca a plecat, omul a simtit ce vine.

Dar nu despre fotbal voiam sa scriu.

Am citit azi dimineata sondajul CURS si mi-a trecut orice urma de detox.

AUR 32%, treizeci si doi la suta. Aproape unul din trei romani, daca ar fi alegeri duminica, voteaza partidul lu' ala ce se chinuie sa aduca caii inapoi, cu "istetii" aia ce sunt daci liberi liberi care asculta muzica de lupta pe fundal si cu guru Georgescu in cap, omul care mediteaza la Univers si comunica cu stramosii, prin prunul din gradina.

Acelasi Georgescu, care este vazut de 32% din populatie ca noul Mesia. Adica aproape o treime din tara are mai multa incredere intr-unul trezit in constiinta, care vb romana batrana si care nu bea cola pt ca are cipuri.

Fereasca D-zeu si Stana Izbasa. Felicitari noua, chiar ne-am depasit.

Votantul AUR e convins ca el a spart codul, ca el vede ce nu vedem noi....pentru ca Soros, pentru ca nu ne vindem tara, draci laci.

Discuti cu votantul AUR zece minute si simti cum iti pleaca energia din corp in rate egale, pana ramai acolo fara putere nici sa contrazici, nici macar sa schimbi subiectul decent.

PSD 24%. Sfertul ala etern, rezistent la dosare penale, la guvernari catastrofale, la facturi, la absolut orice. PSD e singurul organism politic din Romania care a evoluat dincolo de biologie. 

Votantul PSD are un singur argument si il foloseste de treizeci de ani cu o constanta pe care o admir sincer: "Si ceilalti fura." Corect, dom'le si ceilalti fura, dar tu il votezi pe acelasi de opt ori la rand cu entuziasmul omului care se duce la acelasi mecanic care i-a stricat masina de tot atatea ori, pentru ca macar il cunoaste si stie cu ce se mananca.

PNL 20%. Partidul care a pornit ca alternativa si a ajuns sucursala. A absorbit pesedisti cu bratele deschise, cu zambetul larg al omului care adopta caini de pe strada si se mira dupa ca musca, pana cand s-a uitat in oglinda si n-a mai stiut ce vede. PSD cu cravata mai scumpa si cu complexul ca nu e luat in serios. Nu e luat in serios pentru ca nu a facut nimic sa merite, dar asta e o conversatie pe care PNL n-o va purta niciodata cu sine pentru ca ar iesi prost si le-ar strica ziua.

USR 10%. Baiatul cu jocul de societate la chef. Vine, se uita la toti, scoate cutia de sub brat si zice entuziasmat: "Hai sa facem ceva constructiv." Toata lumea il priveste cu compasiunea aia specifica rezervata omului care nu si-a dat seama inca unde a nimerit.

Si eu tampit de tot,stau si ma uit la cifrele astea cu senzatia omului care a crezut ca dupa zece zile de pauza gaseste altceva. Nu gasesti, acelasi film, acelasi cast, aceleasi replici. Doar ca de data asta cu procente.

Romania merge inainte. Nu stiu exact incotro, dar merge. Cu o treime convinsa ca dacii rezolva inflatia si cu restul certandu-se pe cine e mai prost.

Raspunsul, in caz ca va intrebati, e ca suntem toti la egalitate.
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
R.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

1 ianuarie: ziua in care ne mintim frumos

1 ianuarie ma prinde cu un cappuccino in mana, genul de bautura care nu e nici cafea, nici desert, dar ma reprezinta perfect, si cu aceleasi promisiuni reciclate, pe care le scot anual de la naftalina ca pe o geaca veche ce nu-mi mai vine, dar pe care refuz s-o arunc pentru ca, cine stie, poate anul asta slabesc sau ma schimb suficient cat sa se potriveasca din nou. Imi promit, de exemplu, ca n-o sa mai mananc prostii aiurea, ca n-o sa mai ajung in punctul ala in care foamea imi sare siguranta si ajung sa tratez un snickers ca pe o urgenta nationala, ca o sa mananc normal, echilibrat, sanatos, dupa care imi explic foarte logic ca doua snickers-uri nu inseamna exces, ci management emotional de criza. Tot acum imi jur solemn ca ma apuc de alergat, de sala, de orice activitate fizica suna bine in cap si complet ostil in realitate, mai ales dupa primele trei miscari. Imi mai promit si ca o sa cheltui mai cumpatat, ca o sa cumpar doar lucruri de calitate, atent alese, nu toate mizeriile de ...

Lumea se duce dracu', dar ne-am obisnuit!

Parca a fost mereu acolo, nici nu mai stiu cand a inceput nebunia asta...dar razboiul dintre Rusia si Ucraina nu mai e de mult o stire care sa te faca sa ridici capul din telefon, a devenit un zgomot de fond, genul ala care sta acolo de vreo patru ani si pe care ajungi sa-l accepti fara sa vrei. Poate asta e partea cea mai nelinistitoare, nu ca exista, ci ca s-a asezat in decor si intre timp peste el s-au mai pus alte tensiuni, alte conflicte, alte situatii delicate, una peste alta, pana cand nu mai apuci sa le digeri pe rand. Zgomot si durere, din nou, peste tot. Pe fondul asta, China si Taiwanul stau fata in fata ca doi vecini care se prefac civilizati doar pentru ca inca nu s-a ajuns la scandal, Africa pare prinsa intr-un sir de conflicte pe care nici nu le mai numeri, pentru ca oricum se suprapun, Iran si Israelul se tatoneaza nervos, cu miscari mici si priviri lungi, genul de tensiune care nu explodeaza, dar nici nu dispare, iar undeva peste ocean, marele presed...

Ziua in care linistea a fost ingropata in zapada

In sfarsit. Prima zi de gradinita. Miha & Vale, va aduc cooooopilul!!!!😀 Dupa aproape trei saptamani in care casa mea a functionat ca un amestec de gradinita improvizata, sala de sport, atelier de arta abstracta si tabara de pirati cu program non-stop, urma momentul ala rar si fragil: linistea. Nu linistea din reclamele la ceaiuri, ci aia simpla in care poti bea o cana de apa fara sa fi intrebat din cinci in cinci secunde „tati, da' de ce?”, urmat inevitabil de inca un „da' de ce?” despre raspunsul precedent. M-am culcat cu gandul asta, optimist, naiv, neexperimentat. Dimineata, fix cand eram in mijlocul visului ala blana, stii tu, ala in care stau in Maldive la masa cu Madalina Ghenea, beau ceva rece fara sa ma grabesc nicaieri si, ca bonus, mai aflu si cele sase numere norocoase la Joker, vine jumatatea mea si ma trezeste brusc. „ROOOOBERT, E ZAPADA! IESI SI CURATA, CA NU PUTEM IESI DIN CURTEEEE!! Sar din pat buimac, trag nadragii de scandal peste pijamale, normal, ca ci...