Am citit stirea cu Georgescu si am ramas blocat la faza cu amenda aia de 200.000 de lei.
Nu scandalul, nu politica lu' peste prajit!
Suma.
Pentru ca, eu in perioada asta mobilez un apartament in Cluj, ma rog, la iesire din Cluj si am ajuns sa reactionez foarte urat la orice cheltuiala aparuta din senin.
Nu stiu cand am devenit omul asta sincer. Acum ceva timp ma uitam la chiloti marca Botezatu, vacante, chestii normale.
Acum stau seara si compar scaune de bucatarie si nu din alea elegante facute de Sucu, sunt atent...doar sa aiba 4 picioare si atat.
Nu!! Ba!!!!... chiar merita diferenta asta de pret?
Jur ca nu credeam ca ajung sa am discutii serioase despre noptiere.
Mai intru intr-un magazin, mai apare ceva care ar merge bine in living, mai aflu ca trebuie alta dimensiune la ceva si uite asa dispar banii fara sa-ti dai seama foarte exact unde.
De doua luni orice conversatie se termina cu: “Las-o ca luam dupa salariu.”
Si fix in perioada asta apare omul care n-a cheltuit nimic in campanie, n-are venituri, iubeste Oltul, Muresul, tricolorul si poporul de crapa, dar a stat ani de zile la Viena, necajit saracul, omul a plecat de nevoie....si acum ce sa vezi dator la stat si bam plateste 200.000 de lei amenda fara sa para foarte afectat de experienta...om de treaba, isi plateste amenzile, taxele etc.
Ba, eu daca misc 500 de lei dintr-un cont in altul, aia de la BT, intra in fibrilatie si ma suna de 4 ori intr-o ora!!
Omul plateste sute de mii si lumea spune ca asta demonstreaza verticalitate, seriozitate si dracu' sa-l pieptene ca n-am stiut cum sa continui propozitia.
Saptamana trecuta am luat si o amenda in Oradea, nu era mare, dar...nea' Ilie daca tot te-or trimis astia inapoi acasa, nu putem rezolva? M-a prins prost.
Am ramas cu hartia aia in mana cateva minute si primul gand a fost: Ok... atunci mai asteptam putin cu masa si scaunele.
Asta a fost primul gand.
Nu vacanta, nu iesiri, nu blugii aia Levi Strauss la care visez de pe vremea cand mergeam cu mama sa-mi iau nadragi sambata din piata si ii probam in masina la vanzator!
Masa, scaune, covoare si aplici!
Asta e viata mea acum.
Si da, stiu, sunt probleme mai grave pe lume.
Dar eu de doua luni traiesc emotional intre magazine de mobila si aplicatia bancara.
Mai ales in Cluj, acest St.Moritz al tarii, unde orice lucru pentru casa pare ca vine direct din Milano, chiar daca e facut la Turda.
Iar in paralel exista omul asta care plateste 200.000 de lei fara venituri si dupa aia probabil isi vede linistit de zi.
Si inevitabil apar sustinatorii.
Astia daca omul strange din ochi doua secunde spun imediat ca transmite ceva.
Daca maine spune ca banii sunt energie, pana seara apar trei podcasturi despre abundenta dacica si doi oameni care explica pe Facebook cum campania electorala s-a facut prin vibratie patrioticasi Cola la sticla de sticla, fara cip-uri
Normal ca nu inteleg.
Eu sunt controlat de sistem cand intru intr-un magazin si vad cat costa un corp de iluminat.
Acolo se termina orice urma de spiritualitate si sincer, asta ma rupe cel mai tare.
Lejeritatea.
Eu daca pierd 50 de lei prin casa, caut peste tot, verific buzunare, masina, haine, poseta lu' nevasta-mea!
Ieri am gasit 100 de lei intr-o geaca si m-am bucurat de parca descoperisem petrol din ala bun.
Omul asta rezolva 200.000 aproape din mers.
Iar azi pustiul meu a trantit fara sa vrea usa de la dulap...si primul gand a fost: sper ca nu mai tre' sa-l schimb si pe asta!
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
Merge si asa.
R.
Comentarii
Trimiteți un comentariu