Weekendul asta am avut treaba pt intreprindere. Analize, telefoane, oameni care "revin ei", fotbal nici nu prea mai e, Rapidul traieste iar din promisiuni si din legenda aia eterna ca vine Pancu si rezolva ceva, asa ca am ramas intr-o liniste din aia periculoasa in care omul incepe sa citeasca stiri.
Initial voiam sa scriu despre vacile alea cazute pe autostrada din duba. Sincer, pare cea mai corecta imagine pentru tara asta din ultimii ani. Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.
Dar m-am oprit la altceva.
151 de ani de la infiintarea Partidului National Liberal.
La multi ani, probabil, sau Dumnezeu sa-i odihneasca doctrina.
Apare domnul Thuma si explica foarte relaxat ca liderii liberali "care au construit Romania" stiau ca "un loc se ocupa cat trebuie, nu cat se poate".
Serios acum… numai liberal nu poti sa te numesti daca gandesti in felul asta.
Ba frate, poti sa-ti spui orice, dar asta nu te face un liberal demn de Bratieni.
Ca eu stiam altceva despre liberalism. Competitie, merit, munca, fiecare pe barba lui, nu ideea asta de stat pe functie "cat trebuie", ca muratura la beci.
Si aici e partea cea mai trista. Pentru ca, sincer, putini liberali de valoare au mai ramas prin partidul ala. Putini care chiar mai respecta ideea de merit, de competitie, de coloana vertebrala. In schimb, partidul e plin de personaje din astea fabricate din televiziuni, combinatii si aplauze de partid.
Avem oameni de trei lei precum Predoiu, Thuma sau cum drac' il cheama, Rares Bogdan cu aerul lui permanent de prezentator apocaliptic si alte produse politice scoase pe banda rulanta, oameni care par construiti intr-un laborator de mediocritate administrativa.
Iar asta spune multe despre unde a ajuns partidul care acum 151 de ani vorbea despre elite, economie si constructie serioasa. Acum de multe ori pare doar un grup de oameni care incearca sa ramana cat mai aproape de scaun, indiferent ce sigla au in spate.
E incredibil cum unii oameni din politica vorbesc despre functii exact cum vorbea administratorul de bloc despre uscatoria de la etajul 4. "Acolo sta cine trebuie."Nu cine merita, nu cine produce ceva...cine trebuie.
Si dupa aia tot ei se mira ca lumea nu mai crede in nimic.
Pai cum sa mai creada? Cand partidul care ar trebui sa vorbeasca despre merit ajunge sa sune ca un sef de depozit nervos ca i-a plecat omul de la stivuitor.
Romania are talentul asta rar de a transforma orice idee mare intr-o combinatie de provincie.
Liberalismul a ajuns un program cu publicul intre 9 si 14, cu pauza de masa si o doamna plictisita care iti spune ca lipseste o copie dupa buletin...pacat!
Mai lipseste unul sa iasa la televizor si sa spuna ca meritocratia e buna, dar "sa nu exageram nici aici". Si sincer, nici nu m-ar mai mira.
Dar aici nici macar nu mai e vorba despre politica.
E deja reflexul nostru vechi de a nu misca prea mult lucrurile, de a nu deranja pe cine nu trebuie si de a tine scaunul cald pana vine urmatorul din acelasi cerc.
Problema nu e ca exista politicieni care gandesc asa, au existat mereu. Problema e ca o spun relaxati, fara rusine, fara teama ca suna absurd.
Pentru ca stiu foarte bine ca in Romania de azi mediocritatea nu mai e defect. E sistem de promovare.
Si se vede peste tot.
Iar cand ajungi sa sarbatoresti 151 de ani de liberalism cu discursuri care suna a sedinta de CAP combinata cu regulament de parcare de la primarie, iti dai seama ca doar sigla a ramas.
Restul e administratie cu steaguri, aplauze si multa ipocrizie!
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
Merge si asa.
R.
Comentarii
Trimiteți un comentariu