Treceți la conținutul principal

PSD si nesimtirea ridicata la rang de strategie


Ba, am ajuns in punctul ala trist in care nici la fotbal nu ma mai uit cu placere.

Liverpool joaca de parca s-a intors Hodgson din concediu, Rapidul imi produce aceeasi stare pe care o ai cand vezi un om incercand sa porneasca un Matiz iarna la -18 grade, iar eu, dupa atatia ani de sperante sportive, cred sincer ca pisica vecinilor mi-a oferit emotional mai multe momente memorabile decat Giulestiul din 2002 incoace.

Asa ca uite-ma aici.

La aproape miezul noptii, uitandu-ma la politica romaneasca exact cum se uita pensionarii la 3 kile de carne de porc in apropierea Craciunului...fara speranta.

Si cand am deschis televizorul… normal.

Era Grindeanu.

Jur ca oamenii astia apar atat de des incat daca deschizi frigiderul noaptea, exista sansa sa-l gasesti acolo explicand calm de ce nu mai e salam si almette pt o gustare nocturna...deh, mai am pana ajung la Mounjaro.

Omul vorbea despre "responsabilitate politica" cu fata aia de angajat ANAF care vine sa-ti puna poprire si tot el pare deranjat de situatie.

Si ceva la PSD ma fascineaza sincer.

Rezistenta.

Cumetre… au trecut 35 de ani.

Au murit Yahoo Messenger, Winamp, Internet Explorer, Nokia, juma’ din dantura romanilor si sperantele noastre economice.

PSD-ul? Tot aici, neschimbat.

Ca mirosul de mici care intra in haine la zilele orasului. Nu mai scapi de el nici dupa doua spalari.

Si Grindeanu vorbea grav, foarte grav.

De zici ca decidea soarta planetei, nu cum sa mai mute aceiasi oameni dintr-un minister in altul ca pe mobila intr-o garsoniera.

Iar Olguta…

Ba, femeia asta nu intra intr-o discutie, femeia invadeaza discutia, ea si Sosoaca, doua care se cred destepte made in Harvard, dar ele au absolvit magna cum laude liceul agricol din Baicoi. Acum haterii or sa urle, Roberte, vezi ca d-na Sosoaca e avocat, asa e ma, aveti dreptate, eu bou...Olguta are stilul ala de om care ar scoate-o din sarite si pe Maica Tereza de ar mai trai!

Si ce ma rupe pe mine e tupeul asta fantastic.

Ei chiar par ofensati.

Adica dupa 35 de ani in care partidul asta a fost peste tot — bani, functii, rude, combinatii, contracte, televiziuni, primarii, sinecuri, tot ei au aerul ala de:
"Domne… dar cine a stricat tara?"

Ba, voi ati fost aici non-stop.

Sunteti ca aia care dau foc la tigaie si dupa aia deschid geamul dramatic:
"Aoleu, da’ de unde vine fumul asta?"

Si acum vine partea care ma termina psihic.

Il vezi pe Grindeanu iesind calm la televizor si cerandu-i lui Bolojan "sa revina la negocieri".

Ba, eu deja nu mai stiu daca oamenii astia chiar cred ce spun sau doar au ajuns intr-un punct in care minciuna le-a intrat direct in tonul vocii.

Ca schema e simpla si o intelege orice om care a vazut macar o data cum functioneaza combinatiile la noi: il scoti pe Ilie din joc, dar ramai tot la guvernare.

Sa vina alt premier de la PNL, sa-i explodeze lui deficitul in cap, sa ia ala masurile nasoale, injuraturile, scandalul si nota de plata, iar PSD-ul sa stea strategic langa el, suficient de aproape cat sa fie la putere, dar suficient de departe cat sa poata spune dupa:

"Domne… noi am vrut echilibru."

Si peste ceva timp apar iar spalati, frezati, cu fetele alea grave de salvatori nationali, de parca nu ei au fost conectati la toate conductele statului de cand exista modem in Romania.

Baaaa… da’ nu va e putin rusine?

Si am prieteni PSD-isti. Oameni normali la cap. Unii chiar destepti, antreprenori, oameni care au muncit pana le-au puscat ochii, care au facut bani, care stiu cum merge lumea.

Si cand ii aud explicand serios ca “PSD-ul mai echilibreaza lucrurile", ma uit la ei exact cum te uiti la un om care isi linge capacul de la Nutella  dupa ce a terminat tot borcanul de un kil.

Nu stii daca sa-l contrazici sau sa-i verifici glicemia.

Ba, consultarile alea au fost comedie pura.

Au intrat incruntati de zici ca urma sa inceapa razboiul.

Au iesit dupa ore intregi cu exact acelasi rezultat pe care il obtii cand lasi trei unchi usor bauti sa organizeze Revelionul: nimeni nu stie ce face, dar toti vor sa fie sefi.

Si dupa aia ies la televizor sa ne explice "stabilitatea"

La noi si esecul vine frezat, calcat la dunga si iti explica foarte calm ca de fapt e stabilitate.

Romania politica e singurul loc unde oamenii care au spart tot vin apoi sa-ti explice foarte serios ca tot ei sunt solutia.

Si culmea e ca o spun cu fata aia ofensata, de parca noi suntem nebunii ca ne-am saturat.

De asta politica la noi nu mai pare democratie.

Pare...dracu' stie ce mai pare...

Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
R.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

1 ianuarie: ziua in care ne mintim frumos

1 ianuarie ma prinde cu un cappuccino in mana, genul de bautura care nu e nici cafea, nici desert, dar ma reprezinta perfect, si cu aceleasi promisiuni reciclate, pe care le scot anual de la naftalina ca pe o geaca veche ce nu-mi mai vine, dar pe care refuz s-o arunc pentru ca, cine stie, poate anul asta slabesc sau ma schimb suficient cat sa se potriveasca din nou. Imi promit, de exemplu, ca n-o sa mai mananc prostii aiurea, ca n-o sa mai ajung in punctul ala in care foamea imi sare siguranta si ajung sa tratez un snickers ca pe o urgenta nationala, ca o sa mananc normal, echilibrat, sanatos, dupa care imi explic foarte logic ca doua snickers-uri nu inseamna exces, ci management emotional de criza. Tot acum imi jur solemn ca ma apuc de alergat, de sala, de orice activitate fizica suna bine in cap si complet ostil in realitate, mai ales dupa primele trei miscari. Imi mai promit si ca o sa cheltui mai cumpatat, ca o sa cumpar doar lucruri de calitate, atent alese, nu toate mizeriile de ...

Lumea se duce dracu', dar ne-am obisnuit!

Parca a fost mereu acolo, nici nu mai stiu cand a inceput nebunia asta...dar razboiul dintre Rusia si Ucraina nu mai e de mult o stire care sa te faca sa ridici capul din telefon, a devenit un zgomot de fond, genul ala care sta acolo de vreo patru ani si pe care ajungi sa-l accepti fara sa vrei. Poate asta e partea cea mai nelinistitoare, nu ca exista, ci ca s-a asezat in decor si intre timp peste el s-au mai pus alte tensiuni, alte conflicte, alte situatii delicate, una peste alta, pana cand nu mai apuci sa le digeri pe rand. Zgomot si durere, din nou, peste tot. Pe fondul asta, China si Taiwanul stau fata in fata ca doi vecini care se prefac civilizati doar pentru ca inca nu s-a ajuns la scandal, Africa pare prinsa intr-un sir de conflicte pe care nici nu le mai numeri, pentru ca oricum se suprapun, Iran si Israelul se tatoneaza nervos, cu miscari mici si priviri lungi, genul de tensiune care nu explodeaza, dar nici nu dispare, iar undeva peste ocean, marele presed...

Ziua in care linistea a fost ingropata in zapada

In sfarsit. Prima zi de gradinita. Miha & Vale, va aduc cooooopilul!!!!😀 Dupa aproape trei saptamani in care casa mea a functionat ca un amestec de gradinita improvizata, sala de sport, atelier de arta abstracta si tabara de pirati cu program non-stop, urma momentul ala rar si fragil: linistea. Nu linistea din reclamele la ceaiuri, ci aia simpla in care poti bea o cana de apa fara sa fi intrebat din cinci in cinci secunde „tati, da' de ce?”, urmat inevitabil de inca un „da' de ce?” despre raspunsul precedent. M-am culcat cu gandul asta, optimist, naiv, neexperimentat. Dimineata, fix cand eram in mijlocul visului ala blana, stii tu, ala in care stau in Maldive la masa cu Madalina Ghenea, beau ceva rece fara sa ma grabesc nicaieri si, ca bonus, mai aflu si cele sase numere norocoase la Joker, vine jumatatea mea si ma trezeste brusc. „ROOOOBERT, E ZAPADA! IESI SI CURATA, CA NU PUTEM IESI DIN CURTEEEE!! Sar din pat buimac, trag nadragii de scandal peste pijamale, normal, ca ci...