Treceți la conținutul principal

Calin Georgescu, Presedinte!!



Aseara am fost la fotbal. Mint. Am fost la repriza a treia, adica la partea aia in care te duci "sa bei o apa",  pentru ca nici bere nu mai pot, sanatate, varsta, lucruri slabe, pocaiti-vaaaaa. M-au certat baietii ca nu mai fac miscare, ca ma stafidesc, ca o sa ma rupa spatele. Te pup, Cata, ai dreptate. 

Revelatia despre disciplina m-a tinut un sfert de ora.

Dupa care am ajuns acasa, m-am aruncat pe coltar si am deschis telefonul.
Si acolo era alta revelatie, fereasca D-zeu si Sofia Vicoveanca unde a ajuns delirul!

In martie sunt alegeri prezidentiale.
Si Calin Georgescu iese presedinte.

Nu candideaza, nu participa, castiga 100%, defapt, e presedinte deja.
Pe grupurile de suveranisti era deja atmosfera de instalare. Ton grav. Distribuiri solemne. "Va iesi, a iesit". D-na Cristela rupe magazinele de moda pt a-si gasi rochia perfecta.

Atat. Nicio urma de poate. Nicio urma de proces.
Pentru o clipa m-am intrebat daca nu cumva s-au tinut alegerile undeva pe ascuns si eu am lipsit. 

Poate exista o varianta de vot prin vibratie colectiva si eu n-am frecventa potrivita.

Toata povestea cu turul doi inapoi, cu proceduri, cu legi, e aruncata la cos cu un gest relaxat. Il fac presedinte asa… prin share-uri, prin caps lock, prin trezire in constiinta.

Gata, ma!! Caaaaaalin Preeesedinteeeee!

Suveranistii traiesc deja in martie. In lumea lor, urnele s-au inchis si scorul e stabilit. Doar noi, restul, mai stam prin prezent incurcand inevitabilul cu realitatea.

Votul a devenit decor, declaratia, forta.
Spui suficient de des si incepi sa te uiti la Constitutie de parca ea e cea depasita.

Stau pe coltar si ma apuca rasul ala scurt, nervos. E atat de sigur, atat de solemn, incat devine comic fara sa vrea. Ca si cum ai anunta ca maine castigi la loto pentru ca ai visat trei numere si o senzatie puternica. Da ma da, vb lui Malone, incep si eu sa urlu-n casa ca vreau sa devin mlionar la 6-s norocoase din 49..hai universule, ajuta-maaa!

Poate chiar mi-a scapat upgrade-ul.
Martie vine in fiecare an. Mugurii apar.
Presedintii, din cate stiam eu, inca se aleg.
Sau eu sunt bou!

Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
R.
Labels:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

1 ianuarie: ziua in care ne mintim frumos

1 ianuarie ma prinde cu un cappuccino in mana, genul de bautura care nu e nici cafea, nici desert, dar ma reprezinta perfect, si cu aceleasi promisiuni reciclate, pe care le scot anual de la naftalina ca pe o geaca veche ce nu-mi mai vine, dar pe care refuz s-o arunc pentru ca, cine stie, poate anul asta slabesc sau ma schimb suficient cat sa se potriveasca din nou. Imi promit, de exemplu, ca n-o sa mai mananc prostii aiurea, ca n-o sa mai ajung in punctul ala in care foamea imi sare siguranta si ajung sa tratez un snickers ca pe o urgenta nationala, ca o sa mananc normal, echilibrat, sanatos, dupa care imi explic foarte logic ca doua snickers-uri nu inseamna exces, ci management emotional de criza. Tot acum imi jur solemn ca ma apuc de alergat, de sala, de orice activitate fizica suna bine in cap si complet ostil in realitate, mai ales dupa primele trei miscari. Imi mai promit si ca o sa cheltui mai cumpatat, ca o sa cumpar doar lucruri de calitate, atent alese, nu toate mizeriile de ...
2 comentarii
Read more »

Lumea se duce dracu', dar ne-am obisnuit!

Parca a fost mereu acolo, nici nu mai stiu cand a inceput nebunia asta...dar razboiul dintre Rusia si Ucraina nu mai e de mult o stire care sa te faca sa ridici capul din telefon, a devenit un zgomot de fond, genul ala care sta acolo de vreo patru ani si pe care ajungi sa-l accepti fara sa vrei. Poate asta e partea cea mai nelinistitoare, nu ca exista, ci ca s-a asezat in decor si intre timp peste el s-au mai pus alte tensiuni, alte conflicte, alte situatii delicate, una peste alta, pana cand nu mai apuci sa le digeri pe rand. Zgomot si durere, din nou, peste tot. Pe fondul asta, China si Taiwanul stau fata in fata ca doi vecini care se prefac civilizati doar pentru ca inca nu s-a ajuns la scandal, Africa pare prinsa intr-un sir de conflicte pe care nici nu le mai numeri, pentru ca oricum se suprapun, Iran si Israelul se tatoneaza nervos, cu miscari mici si priviri lungi, genul de tensiune care nu explodeaza, dar nici nu dispare, iar undeva peste ocean, marele presed...
2 comentarii
Read more »

Ziua in care linistea a fost ingropata in zapada

In sfarsit. Prima zi de gradinita. Miha & Vale, va aduc cooooopilul!!!!😀 Dupa aproape trei saptamani in care casa mea a functionat ca un amestec de gradinita improvizata, sala de sport, atelier de arta abstracta si tabara de pirati cu program non-stop, urma momentul ala rar si fragil: linistea. Nu linistea din reclamele la ceaiuri, ci aia simpla in care poti bea o cana de apa fara sa fi intrebat din cinci in cinci secunde „tati, da' de ce?”, urmat inevitabil de inca un „da' de ce?” despre raspunsul precedent. M-am culcat cu gandul asta, optimist, naiv, neexperimentat. Dimineata, fix cand eram in mijlocul visului ala blana, stii tu, ala in care stau in Maldive la masa cu Madalina Ghenea, beau ceva rece fara sa ma grabesc nicaieri si, ca bonus, mai aflu si cele sase numere norocoase la Joker, vine jumatatea mea si ma trezeste brusc. „ROOOOBERT, E ZAPADA! IESI SI CURATA, CA NU PUTEM IESI DIN CURTEEEE!! Sar din pat buimac, trag nadragii de scandal peste pijamale, normal, ca ci...
Un comentariu
Read more »