Fereasca D-zeu si Sofia Vicoveanca daca guru Georgescu e sanatos la cap...
In Romania s-a inventat primul ajutor care functioneaza doar daca nu ti se da.
Nu, nu e o gluma si nici vreo schema pe fonduri europene. E realitatea, in varianta ei fara filtru: ceri sprijin… dar, de fapt, nu-l vrei. Il ceri ca sa demonstrezi ca te poti lipsi de el.
Un fel de "da-mi, dar nu-mi da", dar dus la nivel de politica externa.
E ca atunci cand, acum 25 de ani, sunam o gagica s-o invit la un Cico cald de la alimentara, din ala cu capac metalic care nu se inchidea niciodata bine… si in sinea mea speram sincer sa ma refuze. Nu din strategie, din realism. Aveam ochelarii cat jumate de fata si un tupeu care se termina fix cand raspundea ea.
Si ma refuza, normal!
Dar nu ieseam dupa sa spun ca a fost plan.
Nu ziceam:
"Am testat dinamica relationala, am vrut sa induc in eroare."
Nu, era simplu. M-a refuzat si aia a fost.
Azi e diferit.
Am citit ca domnul Georgescu s-a intalnit cu Ghita in Serbia, ca sa-i ceara ajutorul. Pana aici… na, Balcani. Se mai intampla. Nu te duci la institutii, te duci unde stii ca "se poate".
Dar explicatia… am citit-o de doua ori.
A cerut ajutor ca sa nu i se dea!!! Ce? Cum? Ba esti tampit?
Aici deja nu mai e politica. E… altceva. Nici nu stiu cum sa-i zic fara sa par eu nebun.
Adica te duci, ceri, dar de fapt nu vrei. Si daca nu primesti, ai demonstrat ceva. Ce anume, nu e foarte clar, dar important e ca suna suficient de complicat cat sa nu mai intrebe nimeni.
E ca si cum ai merge la banca sa ceri credit si cand te refuza spui:
"Perfect. Exact asta voiam. Nu-mi dati ma nimic, independenta financiara scrie pe mine
Sau intri la examen nepregatit si cand pici zici:
"Am vrut doar sa va arat ca pot lua 4 cu mandrie...ce aveti ma, geniile se detaseaza de restul grupului"
Sau chemi instalatorul, vine omul, se uita la teava si tu ii spui:
"Nu, nu repara nimic. Era un test. Voiam sa vad daca veniti pana aici."
Si aici… nu stiu. Poate sunt eu prost. Dar parca nu asa functioneaza lucrurile.
Dar stai. Nu se opreste aici.
Si peste toata schema asta, omul spune linistit ca e "pe drumul luminii" si, practic, deja presedinte.
Asta mi-a dat putin restart.
Eu inca sunt pe sistemul vechi: ceri ceva pentru ca iti trebuie. Nu pentru ca vrei sa arati ca te poti lipsi de el. Dar, na, nu toti suntem vizionari, treziti in constiinta, si fara cipuri..la dracu', eu cred ca sunt plin! Catalizatoareeee, cipuuuuuri, avem cipuuuuuri!
In ritmul asta, cred ca si eu am gresit complet abordarea.
Ma duc maine la banca sa cer un credit pe care nu-l vreau. Imi sun seful sa-mi dau demisia, dar sper sa nu ma lase sau comand o pizza si insist sa nu mi-o aduca.
Si daca iese ceva din toate astea, o sa explic calm ca e o strategie.
Daca nu iese… cu atat mai bine.
Pentru ca, aparent, asta e ideea, sa nu iasa, dar sa para ca a iesit.
Matrix domne', ce sa mai!
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
R.
Comentarii
Trimiteți un comentariu