Treceți la conținutul principal

Diploma de smecherie...la fara frecventa!


In politica romaneasca nu mai e suficient sa fii slab. Trebuie sa pari sigur pe slabiciunea ta, sa o spui rar, apasat, ca si cum asta te recomanda.

Domnul Grindeanu ne-a linistit: nu a invatat politica la scoala de maici.

Doamne fereste sa fi fost invers. Aici, recunosc, chiar m-ar fi speriat. Sa ne trezim cu cineva care respecta reguli, care intelege limita dintre functie si abuz. Care mai si tace cand nu stie. Ar fi fost un accident, un defect de sistem.

Asa, cel putin pentru mine, lucrurile sunt clare. E din aceeasi linie de productie. Nu e o exceptie, e o editie, una mai lucioasa, dar la fel de goala.

Colectia o stim deja, nu trebuie sa o mai prezentam, doar o recunoastem din mers. Iliescu, fostul comunist jegos, care a tinut democratia in lesa scurta si i-a spus ca asa se face. Nastase, bombonelul politicii romanesti, nesimtitul ala care a adunat tablouri mai ceva ca muzeele mari din Europa. Geoana, fost copil de comunist notoriu, a ramas, ca de obicei, la usa istoriei: bate, asteapta, nu intra. Dragnea, a tratat partidul ca pe o extensie a propriei vointe si a furat pana la balamuc. Dancila, doamna care niciodata nu stia in ce capitala se afla, si pe care daca o luai repede cu 4x7, era ceata deasa. Iar Ciolacu, analfabetul care a dat Bac-ul, sau nu l-a dat, important ca l-a luat, dracu', nici el nu mai stie cum sa minta.

Si acum Grindeanu, care tine sa precizeze ca nu a trecut pe la scoala de maici.

Se vede, formarea nu e academica, e din aia invatata in Obor! Nu inveti, prinzi. 

Pe mine nu ma apasa declaratia. Ma apasa linistea cu care e rostita, fara ezitare, fara disconfort sau teama. De parca asta trebuie sa auzim ca sa stam linistiti. Si, intr-un fel pervers, chiar asta simt si eu: nu ma mai mira nimic, pt ca nesimtirea la pesede e cat groapa de gunoi de la Glina...adica multa si puturoasa.

Strategia PSD nu mai e de mult un secret si nici nu mai are nevoie de ambalaj. Nu e sofisticata, nu e eleganta, dar e teribil de eficienta: nu pleci, ba pleci, nu explici, nu schimbi. Stai, rezisti, lasi timpul sa oboseasca in locul tau.

Si functioneaza, pentru ca adversarul nu mai e opozitia. Suntem noi, obositi. Nu mai sarim, nu mai cerem, nu mai asteptam. Inchidem ochii si mergem mai departe, iar asta e exact terenul pe care sistemul acesta creste cel mai bine.

Asa ca nu, nu ma deranjeaza ca nu a invatat la scoala de maici.

M-ar fi deranjat sa invete la scoala rusinii. Ar fi fost ceva nou, ceva ce nu se regaseste in programa adunaturii numita pesede

In rest, avem acelasi spectacol. Aceiasi actori, aceleasi replici, doar decorul mai lustruit din cand in cand, ca sa para ca s-a schimbat ceva. Dar nu s-a schimbat nimic, nimic care sa conteze.

Singura diferenta e ca, de data asta, nici nu se mai obosesc sa ascunda.

Ceea ce, culmea, pentru mine e singurul lucru sincer din toata povestea.

Pesede, ai fost, esti si vei ramane mizeria politicii din Romania. (bine, mai e si AUR)


Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
R.
Labels:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

1 ianuarie: ziua in care ne mintim frumos

1 ianuarie ma prinde cu un cappuccino in mana, genul de bautura care nu e nici cafea, nici desert, dar ma reprezinta perfect, si cu aceleasi promisiuni reciclate, pe care le scot anual de la naftalina ca pe o geaca veche ce nu-mi mai vine, dar pe care refuz s-o arunc pentru ca, cine stie, poate anul asta slabesc sau ma schimb suficient cat sa se potriveasca din nou. Imi promit, de exemplu, ca n-o sa mai mananc prostii aiurea, ca n-o sa mai ajung in punctul ala in care foamea imi sare siguranta si ajung sa tratez un snickers ca pe o urgenta nationala, ca o sa mananc normal, echilibrat, sanatos, dupa care imi explic foarte logic ca doua snickers-uri nu inseamna exces, ci management emotional de criza. Tot acum imi jur solemn ca ma apuc de alergat, de sala, de orice activitate fizica suna bine in cap si complet ostil in realitate, mai ales dupa primele trei miscari. Imi mai promit si ca o sa cheltui mai cumpatat, ca o sa cumpar doar lucruri de calitate, atent alese, nu toate mizeriile de ...
2 comentarii
Read more »

Lumea se duce dracu', dar ne-am obisnuit!

Parca a fost mereu acolo, nici nu mai stiu cand a inceput nebunia asta...dar razboiul dintre Rusia si Ucraina nu mai e de mult o stire care sa te faca sa ridici capul din telefon, a devenit un zgomot de fond, genul ala care sta acolo de vreo patru ani si pe care ajungi sa-l accepti fara sa vrei. Poate asta e partea cea mai nelinistitoare, nu ca exista, ci ca s-a asezat in decor si intre timp peste el s-au mai pus alte tensiuni, alte conflicte, alte situatii delicate, una peste alta, pana cand nu mai apuci sa le digeri pe rand. Zgomot si durere, din nou, peste tot. Pe fondul asta, China si Taiwanul stau fata in fata ca doi vecini care se prefac civilizati doar pentru ca inca nu s-a ajuns la scandal, Africa pare prinsa intr-un sir de conflicte pe care nici nu le mai numeri, pentru ca oricum se suprapun, Iran si Israelul se tatoneaza nervos, cu miscari mici si priviri lungi, genul de tensiune care nu explodeaza, dar nici nu dispare, iar undeva peste ocean, marele presed...
2 comentarii
Read more »

Ziua in care linistea a fost ingropata in zapada

In sfarsit. Prima zi de gradinita. Miha & Vale, va aduc cooooopilul!!!!😀 Dupa aproape trei saptamani in care casa mea a functionat ca un amestec de gradinita improvizata, sala de sport, atelier de arta abstracta si tabara de pirati cu program non-stop, urma momentul ala rar si fragil: linistea. Nu linistea din reclamele la ceaiuri, ci aia simpla in care poti bea o cana de apa fara sa fi intrebat din cinci in cinci secunde „tati, da' de ce?”, urmat inevitabil de inca un „da' de ce?” despre raspunsul precedent. M-am culcat cu gandul asta, optimist, naiv, neexperimentat. Dimineata, fix cand eram in mijlocul visului ala blana, stii tu, ala in care stau in Maldive la masa cu Madalina Ghenea, beau ceva rece fara sa ma grabesc nicaieri si, ca bonus, mai aflu si cele sase numere norocoase la Joker, vine jumatatea mea si ma trezeste brusc. „ROOOOBERT, E ZAPADA! IESI SI CURATA, CA NU PUTEM IESI DIN CURTEEEE!! Sar din pat buimac, trag nadragii de scandal peste pijamale, normal, ca ci...
Un comentariu
Read more »