Treceți la conținutul principal

PSD vrea sa dea jos guvernul… dar se roaga sa nu-i puna nimeni sa conduca


PSD e singurul partid care vrea sa dea jos guvernul… dar se roaga sa nu fie nevoit sa puna premier dupa. E ca si guru Georgescu care a cerut ajutorul de la interlopul Ghita, cu scopul de a nu-l obtine...noaptea mintii! La astia de de le faci examen psihologic, iasa toti cu diagnostic de " schizofrenie paranoica, cu apucaturi violente si tendinte de suicid"...de Balaceanca, toti.

Serios. Daca exista olimpiada la " vrem puterea, dar fara consecinte", PSD lua aurul si mai cerea si decontul pe deplasare.

Si vine unul de-al lor, din casa, nu vreun dusman, nu vreun frustrat de pe Facebook — primarul Toma de la "pesede"— si zice relaxat: daca ajunge Grindeanu premier, duce tara in cap. Partidul l-a dus deja.

Bai, asta nu mai e opozitie. E auto-critica live. E ca si cum isi lasa singuri review: "1 stea, nu recomand, am lucrat acolo".

Si fix aici devine frumos. Pentru ca, in mod normal, ai zice: bun, daca tot ziceti ca e dezastru, puneti mana si conduceti.

Doar ca… nu, nu prea mai ai ce sa furi.

Si cand PSD ajunge la concluzia asta, deja e alerta nationala.

Brusc, guvernarea nu mai e sexy. Nu mai e chef, nu mai e entuziasm, nu mai e "hai sa ne sacrificam pentru tara". E mai degraba "hai sa vedem cine se sacrifica primul"

E ca la o petrecere unde s-a terminat bautura. Pana atunci toti sunt frati. Dupa, fiecare isi aduce aminte ca are de condus dimineata.

Si mai e o problema mica, dar dureroasa: electoratul

Au ramas cu vreo 15% din aia fideli. Problema e ca aia nu sunt loiali. Sunt doar ultimii ramasi in sala. Si pleaca primii cand apare unul care tipa mai tare si promite mai mult, chiar daca promite prostii cu ecou. Si PSD stie asta. De-aia joaca la doua capete:
ar da jos guvernul, dar nu se baga la volan.
vrea puterea, dar nu raspunderea.

E ca ala care face scandal pentru locul din fata, dar cand ii dai cheile zice: "nu pot, boss, imi tremura mana".

Si peste toata scena asta vine colegul lor si zice: "ba, ala ne duce in cap".

Pai, sefule, dar voi unde erati pana acum? Nu tot voi l-ati crescut, l-ati plimbat, l-ati pus? Acum, brusc, v-ati trezit ca e periculos?

E ca si cum iti cresti copilul si la 18 ani anunti: "aveti grija, ca face prostii"

Felicitari. Ai descoperit produsul propriu, adevarul e simplu si doare:

PSD nu mai fuge dupa putere.
PSD fuge de momentul in care trebuie sa explice de ce nu mai merge nimic.

Pentru ca una e sa imparti, alta e sa nu mai ai ce.
Si atunci apare miracolul politic romanesc: toti vor sa conduca… pana trebuie sa conduca.

Cand nu mai curge nimic din robinet, toti instalatorii dispar.

Coincidenta? Sau program de partid?

Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
R.








Labels:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

1 ianuarie: ziua in care ne mintim frumos

1 ianuarie ma prinde cu un cappuccino in mana, genul de bautura care nu e nici cafea, nici desert, dar ma reprezinta perfect, si cu aceleasi promisiuni reciclate, pe care le scot anual de la naftalina ca pe o geaca veche ce nu-mi mai vine, dar pe care refuz s-o arunc pentru ca, cine stie, poate anul asta slabesc sau ma schimb suficient cat sa se potriveasca din nou. Imi promit, de exemplu, ca n-o sa mai mananc prostii aiurea, ca n-o sa mai ajung in punctul ala in care foamea imi sare siguranta si ajung sa tratez un snickers ca pe o urgenta nationala, ca o sa mananc normal, echilibrat, sanatos, dupa care imi explic foarte logic ca doua snickers-uri nu inseamna exces, ci management emotional de criza. Tot acum imi jur solemn ca ma apuc de alergat, de sala, de orice activitate fizica suna bine in cap si complet ostil in realitate, mai ales dupa primele trei miscari. Imi mai promit si ca o sa cheltui mai cumpatat, ca o sa cumpar doar lucruri de calitate, atent alese, nu toate mizeriile de ...
2 comentarii
Read more »

Lumea se duce dracu', dar ne-am obisnuit!

Parca a fost mereu acolo, nici nu mai stiu cand a inceput nebunia asta...dar razboiul dintre Rusia si Ucraina nu mai e de mult o stire care sa te faca sa ridici capul din telefon, a devenit un zgomot de fond, genul ala care sta acolo de vreo patru ani si pe care ajungi sa-l accepti fara sa vrei. Poate asta e partea cea mai nelinistitoare, nu ca exista, ci ca s-a asezat in decor si intre timp peste el s-au mai pus alte tensiuni, alte conflicte, alte situatii delicate, una peste alta, pana cand nu mai apuci sa le digeri pe rand. Zgomot si durere, din nou, peste tot. Pe fondul asta, China si Taiwanul stau fata in fata ca doi vecini care se prefac civilizati doar pentru ca inca nu s-a ajuns la scandal, Africa pare prinsa intr-un sir de conflicte pe care nici nu le mai numeri, pentru ca oricum se suprapun, Iran si Israelul se tatoneaza nervos, cu miscari mici si priviri lungi, genul de tensiune care nu explodeaza, dar nici nu dispare, iar undeva peste ocean, marele presed...
2 comentarii
Read more »

Ziua in care linistea a fost ingropata in zapada

In sfarsit. Prima zi de gradinita. Miha & Vale, va aduc cooooopilul!!!!😀 Dupa aproape trei saptamani in care casa mea a functionat ca un amestec de gradinita improvizata, sala de sport, atelier de arta abstracta si tabara de pirati cu program non-stop, urma momentul ala rar si fragil: linistea. Nu linistea din reclamele la ceaiuri, ci aia simpla in care poti bea o cana de apa fara sa fi intrebat din cinci in cinci secunde „tati, da' de ce?”, urmat inevitabil de inca un „da' de ce?” despre raspunsul precedent. M-am culcat cu gandul asta, optimist, naiv, neexperimentat. Dimineata, fix cand eram in mijlocul visului ala blana, stii tu, ala in care stau in Maldive la masa cu Madalina Ghenea, beau ceva rece fara sa ma grabesc nicaieri si, ca bonus, mai aflu si cele sase numere norocoase la Joker, vine jumatatea mea si ma trezeste brusc. „ROOOOBERT, E ZAPADA! IESI SI CURATA, CA NU PUTEM IESI DIN CURTEEEE!! Sar din pat buimac, trag nadragii de scandal peste pijamale, normal, ca ci...
Un comentariu
Read more »