Romania, intre furie si balamuc

Romania 2026...

Ba, eu nu stiu ce dracu' se intampla cu lumea asta, dar incep sa am senzatia ca am luat-o cu totii razna si ca nimeni nu mai stie unde e frana. Deschid stirile si vad razboaie, amenintari, drone, rachete, lideri care vorbesc despre inarmare si oameni care pomenesc Al Treilea Razboi Mondial de parca discuta despre vremea din weekend, dupa care ma uit la noi si ma gandesc ca, in tot balamucul asta, macar Romania ar putea sa stea cinci minute dracului linistita.

Dar nu, normal ca nu!

La noi parca exista cineva de serviciu care, atunci cand lucrurile dau semne ca s-ar putea calma, intra in camera si striga: Ba, stati asa, ca n-am terminat circul!

Pana acum mai faceam misto, ma mai distram cu cate un dac liber care descoperise adevarul absolut intr-un clip de 1 mini,  mai radeam de cate unul care ne salva tara inainte de micul dejun si o mai salva o data seara, dar ma uit la cata ura s-a strans, la cat de repede sare lumea la gatul celuilalt si la cat de putin mai trebuie uneori ca o nemultumire normala sa se transforme intr-un scandal si imi vine o singura intrebare:

Ba, ce blestem o fi pe tara asta si cum dracu' am ajuns asa?

Pentru ca pana si atunci cand niste oameni ies in strada cu probleme reale, cu motive reale sa fie furiosi, parca nu putem sa-i lasam nici macar pe ei sa-si duca protestul pana la capat. Trebuie sa apara si circul, salvatorii, trebuie sa apara dacii liberi, vorbitorii de romana strabuna, pura, nealterata de Bruxelles si uneori nici de gramatica, gata sa transforme orice nemultumire intr-o noua batalie pentru salvarea neamului.

Jur ca, daca o tinem in ritmul asta, Vanuatu scrie pe mine. Imi iau nevasta, copilul si...hai noroc!

N-am idee ce se mananca in Vanuatu, habar n-am cat costa o casa acolo si exista posibilitatea serioasa sa ma manance tantarii inainte sa termin de despachetat, dar macar am sansa sa treaca o saptamana fara sa-mi explice vreun dac liber imtr-un reel ca trebuie urgent sa ne luam tara inapoi.

De la cine, ba?

Ca de ani intregi tot luati Romania inapoi. O luati dimineata, la pranz o salvati de Bruxelles, seara o recuperati de la tradatori, inainte de culcare mai faceti un live despre cum ne dispare identitatea, iar a doua zi va treziti ca iar v-a furat-o cineva si trebuie luata de la capat operatiunea.

Problema nu sunt fermierii

Si vreau sa spun asta cat se poate de clar, pentru ca n-am chef sa ma trezesc cu concluzia tampita ca am ceva cu fermierii.

N-am.

Oamenii astia au probleme reale, au datorii,  animale de care depinde traiul lor si boli care le pot face praf munca, sunt oameni care probabil nu mai stiu de unde sa scoata bani pentru anul urmator si care se uita la propriile calcule intrebandu-se daca mai are rost, iar peste toate astea vine statul roman, cu talentul lui aproape artistic de a complica si ceea ce era deja complicat.

Daca esti fermier si simti ca statul isi bate joc de munca ta, protesteaza, frate! Du-te in Piata Victoriei, striga, cere explicatii, cere demisii, cere solutii si spune-le celor din Guvern tot ce ai de spus. Nu trebuie sa stai acasa si sa inghiti doar ca sa nu deranjezi.

Fermierii au tot dreptul sa fie furiosi. Problema mea incepe cu cei care au nevoie ca furia lor sa nu se termine niciodata.

Si nici macar nu e doar o banuiala de-a mea. La protestul oierilor din iulie, organizatorul a ajuns sa se dezica public de un grup despre care spunea ca nici macar nu era format din crescatori de animale si ca nu respecta scopul protestului.

Aici incepe sa mi se faca greata.

Pentru ca fermierul vine cu problema lui si, pana sa apuce s-o spuna pana la capat, s-au si urcat altii pe ea. Politicianul, influencerul, agitatorul, revolutionarul de Facebook. Fiecare isi ia ce-i trebuie, iar omul care chiar a venit acolo pentru ca il doare ceva ajunge figurant in propriul protest.

Si apar dacii liberi!!!!

Ii stiti.

Vorbitorii de romana strabuna, aia adevarata, necontaminata, dar de cele mai multe ori fara acord dintre subiect si predicat. Oameni care au rezolvat geopolitica mondiala la birtul din sat, ei stiu cu precizie cine ne fura tara, cine ne vinde pamantul si de ce orice cacat care se intampla intre Nadlac si Constanta face parte dintr-un plan secret. Atat de secret incat, in mod miraculos, il stie nea' Ghita din Baicoi

Si uite asa dispare fermierul din poveste si n locul lui ramane circul.

Iar astazi circul n-a ramas doar la vorbe. Au fost imbranceli cu jandarmii, au fost relatate masini lovite cu pumnii, iar TVR a surprins inclusiv situatia unei femei care si-a aratat legitimatia de medic si le-a spus protestatarilor ca trebuie sa ajunga la spital, la pacienti. Nu au lasat-o sa treaca.

Tu salvezi Romania facand asta?

Asta e revolutia?

Aici era marele dusman al poporului roman? Medicul care incearca sa ajunga la pacienti?

Patriotismul nu spala orice tampenie

Mi-e sila de smecheria asta prin care tricolorul a ajuns sa spele orice tampenie facuta pentru tara, de parca simplul fapt ca ti-ai pus steagul pe umeri te absolva de prostie, agresivitate si nesimtire.

Nu, ba!!!

Daca lovesti masina unui om care n-are nicio vina pentru problemele tale, nu esti patriot. Daca blochezi un om care incearca sa ajunga la spital, nu aperi Romania. Daca te duci la protest pus pe scandal, nu devii erou national indiferent cate steaguri ai pe tine.

Pumnul nu devine argument constitutional doar pentru ca inainte sa-l ridici ai cantat imnul.

Mi s-a acrit de patriotismul asta de balci in care iubirea de tara se masoara in cat de tare urli si cat de repede gasesti un tradator.

Daca vorbesti normal, esti vandut. Daca intrebi care sunt dovezile, esti globalist. Daca spui ca lucrurile poate sunt ceva mai complicate decat le-a explicat un individ intr-un live de 14 minute, esti omul sistemului. Daca nu urli odata cu turma, ceva e suspect cu tine.

Iar daca maine mi se usuca ficusul din sufragerie, sunt aproape convins ca pana seara apare cineva care demonstreaza intr-un live cu tap tap-uri, ca ordinul a venit direct de la Ursula von der Leyen.

Acum cativa ani as fi ras, acum nu prea mai pot.

In Romania se traieste foarte bine din furie, din frica sau conspiratii. Sunt oameni care mananca din asta.

Si ca sa manance si maine, omul trebuie sa ramana furios.

Aici e partea jegoasa.

Nu trebuie sa-i rezolvi problema. Daca i-ai rezolvat-o, s-ar putea sa se duca linistit acasa si tu cu cine mai faci revolutia? Trebuie sa-l tii nervos, sa-i explici ca problema lui nu e doar o problema, ca sigur exista cineva in spate, ca tara e in pericol si ca, din fericire, ai aparut chiar tu sa-i spui cine e dusmanul saptamanii.

Daca maine ar disparea toti dusmanii astia, pana la pranz ar trebui inventati altii. Altfel de cine mai salvezi Romania?

Politicianul isi ia partea lui, influencerul isi face clipul, agitatorul isi cauta scandalul, revolutionarul de Facebook pleaca acasa fericit ca a mai prins o zi in care poporul s-a trezit in, ioi nu mai pot sa aud asta cu trezirea.

Iar fermierul, tot cu problema ramane.

Si asta ma scoate din minti, pentru ca oamenii astia nu sunt ajutati de cei care ii imping spre isterie. Sunt folositi.

Un om care s-a linistit incepe sa intrebe: bun, si care e solutia? Un om pe care il tii permanent speriat cauta vinovati.

Ghici care dintre ei e mai folositor politic.

Nu vreau sa aud tampenia ca, daca sunt impotriva violentei, inseamna ca sunt impotriva protestului, fiindca una n-are nicio legatura cu cealalta. Pot sa cred ca fermierul are dreptate si, in acelasi timp, ca individul care loveste masina unui nevinovat este un dobitoc. Guvernul poate fi incompetent fara ca asta sa insemne ca trebuie luat cu asalt, iar dreptul la protest nu vine la pachet cu dreptul de a-i calca pe ceilalti in picioare.

Nu-i mare filozofie. E bun-simt.

Numai ca am ajuns sa explicam bunul-simt unor adulti care vorbesc despre libertate de parca libertatea ar insemna sa faci orice iti trece prin cap, iar cand apar consecintele avem imediat cuvantul magic.

Dictatura UE, huoooo...RoExit! Ba euglenelor, daca nu era UE si acum va cacati in curte!

Jandarmul nu te lasa sa treci, primesti amenda, na drace, dictatura. Facebook iti sterge o tampenie? Cenzura.

Niciodata nu poate exista si varianta simpla ca ai facut un rahat si acum raspunzi pentru el.

Romania nu este proprietatea voastra

Si aici este partea care ma enerveaza cel mai tare. Oamenii astia si-au insusit Romania.

Romania, poporul, credinta, steagul, toate ale lor

Patriotismul lor!

Iar noi, ceilalti, parca trebuie sa venim periodic cu adeverinta ca suntem suficient de romani.

Numai ca Romania este si jandarmul pe care il injuri, si medicul pe care nu-l lasi sa treaca. Este soferul caruia ii lovesti masina si fermierul pasnic caruia ii faci praf cauza pentru cinci minute de glorie pe TikTok. Este si omul care nu voteaza ca tine, si omul care nu crede ce crezi tu.

Si sunt si eu, chiar daca nu-mi pun tricolorul la poza de profil si nu simt nevoia sa demonstrez de trei ori pe zi ca sunt roman.

Romania nu este proprietatea voastra si nu v-a lasat-o Stefan cel Mare prin testament.

Nici Burebista.

Si, oricat de traumatica ar fi vestea pentru dacii liberi care comunica probabil telepatic in romana strabuna, nici Zamolxe nu v-a dat procura generala peste tara.

Numai ca iubirea asta de Romania seamana al dracului de mult cu ura fata de romanii care nu sunt ca voi.

Daca te contrazice cineva, e tradator. Daca presa nu spune ce vrei, e vanduta. Daca o institutie nu-ti confirma ce ai decis deja ca este adevarat, e capturata. Daca jumatate de tara nu gandeste ca tine, jumatatea aia nu mai este suficient de romaneasca.

Si toata voma asta este servita in numele iubirii de neam.

Ba, daca asta e iubire de tara, nici nu vreau sa vad cum arata ura.

Si eu chiar nu stiu cand am ajuns aici.

Nu stiu cand am devenit atat de usor de intors unii impotriva celorlalti si nici cand am ajuns sa confundam omul care urla cel mai tare cu omul care are dreptate, dar stiu ca mi s-a facut lehamite sa vad aceeasi poveste repetata iar si iar: apare o problema reala, vin oamenii care chiar o au, dupa care se lipesc de ei salvatorii neamului si pana seara nu mai stie nimeni de la ce dracu' a inceput totul.

Si poate ca de aici vine si senzatia mea ca nu mai am chef sa rad.

Pentru ca in spatele circului sunt oameni reali. Un fermier care nu stie ce face anul viitor e real. Omul blocat in trafic e real. Medicul care trebuie sa ajunga la spital e real. Jandarmul care sta acolo si incaseaza toate frustrarile unei tari nu e un personaj dintr-un live. Nici omul care gandeste altfel decat tine nu este dusmanul Romaniei.

Suntem toti in aceeasi tara, fir-ar sa fie.

Parca am uitat si chestia asta.

Daca asta este drumul, sa ma anuntati din timp, ca sa-mi fac bagajul si sa verific ce acte imi trebuie pentru Vanuatu sau orice petic de pamant unde singurul suveranist pe care trebuie sa-l suport este vreun crab convins ca plaja ii apartine.

Cu ala macar pot negocia.

Nu cred ca Romania este pierduta. Mi-e frica insa de oamenii convinsi pana in maduva oaselor ca o salveaza in timp ce o imping, centimetru cu centimetru, spre balamuc. Iar daca intr-o zi ajungem acolo, ii vad deja urcati pe ruine, cu tricolorul pe umeri si telefonul pornit, intreband cu ochii umezi de patriotism:

„Cine ne-a facut, dom'le, tara asta asa?”

Voi, ba!!

Si noi, daca va mai lasam.

Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.

R.