Am vazut la viata mea suficiente certuri pe bani ca sa stiu ca exista un moment precis in care orice relatie umana, indiferent cat de solida pare, poate fi distrusa de o suma suficient de mica.
Nu vorbesc de mosteniri, milioane sau terenuri la marginea Clujului, unde oricum un hectar valoreaza deja cat PIB-ul unei tari africane. Vorbesc de bani marunti. Nota impartita la restaurant, benzina pentru concediu, intretinerea la bloc, cei 50 de lei pe care i-ai dat unui prieten in 2007 si despre care sustii ca ai uitat, desi n-ai uitat absolut deloc.
Dar niciodata n-am vazut pana acum o miscare politica ridicata in apararea neamului romanesc, a demnitatii nationale si, presupun, a celor 14 miliarde de daci nedescoperiti de arheologia oficiala, ajungand la faza:
– Ba, ti-ai platit cotizatia?
Aici suntem.
Petrisor Peiu spune ca, din informatiile primite de la Secretariatul General al AUR, Marius Lulea nu si-ar fi platit cotizatia mai bine de un an si, din cauza asta, nu mai este membru al partidului. Lulea spune ca Peiu minte si scoate dovada platii. Mai mult, omul sustine ca si-a platit cotizatia pentru 2026, 2027 si 2028.
Recunosc ca aici Lulea m-a impresionat.
Eu nu reusesc uneori sa-mi platesc abonamentul la telefon inainte sa-mi vina mesajul ala usor pasiv-agresiv de la operator. Omul si-a platit apartenenta politica pana in 2028.
Asta nu mai e cotizatie, e early booking.
Si tocmai cand credeam ca povestea nu mai are unde sa urce, Lulea le cere lui George Simion si Dan Dungaciu sa arate si ei dovezile ca si-au platit cotizatiile.
Minunat.
Miscarea care urma sa salveze Romania a ajuns la sedinta de bloc.
Mai lipseste un tabel lipit la intrarea in sediul AUR:
APARTAMENTUL 1 – SIMION – RESTANTA APRILIE
APARTAMENTUL 2 – DUNGACIU – DE VERIFICAT
APARTAMENTUL 3 – LULEA – ACHITAT PANA IN 2028
Am un copil de sase ani si am asistat, de-a lungul timpului, la negocieri geopolitice mai serioase pentru o lopatica in parc.
– E a mea.
– Nu e a ta.
– Ba e a mea.
– Arata.
– Uite.
– Nu aia.
Cam asta inteleg ca se intampla acum intr-un partid parlamentar, numai ca la copii intervine, de regula, un adult.
Aici e problema, nu stiu cine e adultul.
Si imi place enorm disproportia. Ani intregi am auzit despre globalisti, Bruxelles, tradatori, suveranitate si toate pericolele care pandesc patria din boscheti. Te astepti ca, atunci cand se produce marea ruptura, motivul sa fie unul pe masura. O batalie doctrinara, o. viziune diferita despre tara, Basarabia, NATO sau macar Stefan cel Mare altoit cu Mihaita hal viteaz.
Nu!!
Cotizatia.
Pana la urma, poate ca aici se vede cel mai bine diferenta dintre politica imaginata si politica reala. In fata camerelor salvezi neamul, in spatele camerelor cauti OP-ul.
Si mai exista ceva superb: Lulea spune ca discutia a ajuns intr-o „zona penibila” si ca partidul ar trebui sa se concentreze pe problemele reale ale romanilor.
Corect.
Numai ca eu as mai lasa-o putin.
Nu mult.
Macar pana aflam daca Simion are cotizatia la zi.
Fiindca ar fi pacat ca omul sa lupte cu Bruxelles-ul, Soros, sistemul, globalismul si dusmanii milenari ai poporului roman, iar la final sa-l invinga contabilitatea.
Ar fi prea romanesc...si nici macar nu am ajuns la fondul de rulment
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
Merge si asa.
R.

Comentarii
Trimiteți un comentariu