Vad si citesc tot felul de comentarii indignate, meme-uri si analize politice facute intre doua scroll-uri. Mai ales de la cei care il injura pe Bolojan de cand se stiu, il alinta cu „Ilie Saracie” si acum jubileaza ca au mai gasit un pretext sa-i dea in cap. De parca ar fi avut vreodata nevoie de unul. PNL ar urma sa voteze guvernul in care se intorc sobolanii rosii si, gata, verdictul a fost dat: Bolojan s-a vandut PSD-ului.
Da, ma, asa e! PNL ar putea vota guvernul Niculescu, cu tot cu ministrii PSD. Si mie imi provoaca greata ideea. Dar inainte sa ne rupem hainele de pe noi si sa decretam tradarea definitiva a neamului, poate ar trebui sa ne folosim putin si capul, nu doar tastatura.
Nu cred ca Bolojan a descoperit brusc virtutile social-democratiei romanesti. Cred, mai degraba, ca am ajuns din nou sa alegem intre variante proaste, dupa cinci luni de circ politic, in care cei care au provocat criza au avut grija sa stea cat mai departe de responsabilitatea rezolvarii ei.
Sa ne intelegem, PSD nu este, din punctul meu de vedere, un partid politic in sensul normal al cuvantului. Este o adunatura de oportunisti, combinatori si personaje pentru care statul roman a fost intotdeauna o vaca de muls. O mizerie rosie care a acaparat de zeci de ani institutii, functii si companii de stat, construind un sistem in care carnetul de partid si relatiile potrivite valoreaza mai mult decat competenta.
Iar cand ma uit la numele propuse acum pentru ministere, am impresia ca PSD a ramas blocat intr-un proces de selectie a cadrelor care i-ar face invidiosi pana si pe Gheorghiu-Dej sau Ana Pauker. Aceleasi figuri, aceleasi metehne, aceeasi convingere ca Romania este proprietatea lor si ca orice functie publica trebuie sa ajunga, intr-un fel sau altul, la cineva din gasca.
Dar mai deranjant decat lista ministrilor mi se pare tupeul cu care PSD a tratat ultimele luni. Dupa motiunea de cenzura din mai, ar fi trebuit sa fie pregatiti sa-si asume guvernarea in zece secunde. Ati dat jos guvernul Bolojan? Foarte bine, baieti, poftiti la treaba! Veniti cu premierul, cu ministrii si cu solutiile alea minunate pe care le aveati cat timp stateati pe margine si criticati.
Numai ca PSD a vrut, ca de obicei, si cu slanina in pod, si cu sufletul in rai. Sa conduca, dar fara sa conduca, sa controleze banii fara sa semneze documentele si sa aiba oamenii in functii fara sa raspunda pentru deciziile lor. Iar cand venea nota de plata, sa existe intotdeauna un Bolojan pe care sa-l scoata vinovat in fata romanilor.
Bolojan a incercat sa faca putina curatenie intr-un sistem in care prea multi s-au obisnuit sa traiasca bine fara sa produca mare lucru. A pus problema risipei, a aparatului bugetar supradimensionat si a privilegiilor finantate din bani pe care statul nu-i are. Nu spun ca toate masurile lui au fost perfecte sau ca n-au lovit si oameni care nu meritau sa plateasca pentru incompetenta altora, dar directia era una pe care Romania nu o mai putea amana.
Numai ca reforma suna minunat pana cand ajunge la sinecurile tale si la clientela ta politica. Atunci incepe sa deranjeze, iar Bolojan a aflat asta pe propria piele. PSD i-a daramat guvernul, dupa care a lasat tara intr-un provizorat care dureaza de peste cinci luni, iar acum revine cu pretentia ca este parte din solutie.
Si, culmea, in tot peisajul asta, tinta principala a indignarii a devenit din nou Bolojan, pentru ca PNL ar putea vota instalarea guvernului.
Bun, dar care era alternativa?
Sigur ca alegerile anticipate puteau fi o varianta. Poate chiar una sanatoasa din punct de vedere democratic, numai ca anticipatele astea nu se organizeaza pentru ca ne-am enervat noi pe Facebook. Nicusor Dan a mers pe varianta desemnarii succesive de premieri, iar acum suntem deja la a patra propunere, Luca Niculescu. Ca sa ajungem la anticipate exista niste conditii constitutionale, nu este suficient sa strige cineva mai tare ca s-a saturat de PSD.
Intre timp, Romania are nevoie de rectificare bugetara, iar, potrivit explicatiilor lui Bolojan, guvernul interimar nu poate face prin ordonanta de urgenta rectificarea de care este nevoie. Sunt institutii care risca sa ramana fara finantare suficienta si decizii care nu mai pot fi amanate. Cat mai stateam asa, inca doua luni, trei, pana se aliniau astrele si apareau niste alegeri anticipate care sa ne rezolve toate problemele?
Si nici macar nu sunt convins ca anticipatele ar fi adus limpezirea politica pe care o asteapta unii. Eu cred ca PSD ar fi iesit mai slabit, dar ca ne-am fi trezit cu un Parlament si mai fragmentat, in care formarea unei majoritati ar fi devenit un exercitiu de contorsionism politic.
Iar intr-un asemenea haos exista si riscul sa vedem personaje precum Dungaciu, Peia sau Simion ajunse la butoanele puterii. Despre perspectiva asta as avea destule de spus, dar simt deja cum tensiunea imi urca spre valori la care pana si tensiometrul incepe sa se uite ingrijorat la mine. Si, deh, e duminica, la Neurologie nu prea gasesti pe nimeni. Asa ca prefer sa-mi pastrez neuronii ramasi pentru alte nenorociri pe care ni le pregateste politica romaneasca.
Revenind la Bolojan, nu-i cer omului sa faca minuni si nici nu am de gand sa-l transform intr-un personaj infailibil. A facut si el greseli, inclusiv politice, iar unele decizii pot fi criticate pe buna dreptate. Nu orice esec al lui poate fi pus in carca PSD-ului, dupa cum nici orice compromis nu inseamna automat tradare. Ii cer insa sa ramana consecvent cu ceea ce a incercat sa faca si sa nu devina complice la refacerea sistemului cu care s-a luptat.
Dar exista o diferenta intre a vota punctual instalarea unui guvern, pentru a iesi din blocaj, si a te aseza din nou la masa cu PSD ca sa imparti ministere si functii. Bolojan a spus ca PNL va vota investirea guvernului Niculescu si apoi va intra in opozitie, nu ca reface vechea coalitie. Daca asta se va intampla, nu vad de ce ar trebui sa confundam votul cu o declaratie de dragoste pentru PSD.
Sigur, ramane de vazut ce va face PNL dupa investitura. Daca opozitia va exista doar pe hartie, iar in spatele usilor inchise vor incepe din nou intelegerile si impartirea privilegiilor, atunci Bolojan merita criticat fara menajamente. Nici el, nici alt politician nu trebuie sa primeasca un cec in alb.
Eu as fi vrut un guvern fara PSD si poate chiar anticipate, dar nu pot ignora realitatea doar ca sa ma simt bine ca am ramas principial. Un guvern cu puteri depline este necesar acum, iar cei care au provocat criza ar trebui sa-si asume si costurile iesirii din ea.
Cat despre revolutionarii de pe canapea, cu telefonul in mana si cu toate principiile intacte, pot sa inteleg de ce ii deranjeaza votul PNL. Au tot dreptul sa-l critice, chiar de acum. Dar intre a critica o decizie si a decreta ca Bolojan s-a vandut PSD-ului e o diferenta. Deocamdata, PNL spune ca voteaza guvernul si apoi trece in opozitie. Daca opozitia aia va fi pe bune sau doar o alta forma de a face cu ochiul PSD-ului pe sub masa, vom vedea. Si atunci o sa avem destule motive sa-l judecam pe Bolojan dupa fapte, nu dupa presupuneri.
PSD a daramat un guvern pentru ca nu-i convenea curatenia, a fugit de responsabilitate cand trebuia sa puna mana pe matura, iar acum se intoarce sa ne explice cum se face ordine.
Si noi il injuram pe ala care a incercat sa curete.
Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.
Merge si asa.
R.
Comentarii
Trimiteți un comentariu