Doamne-ajuta, dar da-te dracu' din fata mea ca ma grabesc la moaste!

Ba, eu nu sunt mega bisericos, hai sa stabilim asta de la bun inceput, ca sa nu avem dupa aia discutii despre cine sunt eu sa-mi dau cu parerea despre credinta altora. Cred ca exista ceva superior noua, ceva ce nu pricepem noi cu mintea noastra limitata, iar acum ca il cheama Dumnezeu, Allah, Buddha, Vasile sau Georgica, sincer, in cot ma doare, fiindca eu cred ca exista ceva pe undeva, deasupra noastra, in jurul nostru sau dracu' stie unde, ca n-am fost personal sa verific si nici nu m-a sunat nimeni de...dincolo.

Acum, ce urmeaza sa scriu probabil o sa-mi aduca vreo cateva sute de injuraturi, maica-mea o sa-mi spuna iar ca nu-i treaba mea sa judec oamenii, vreo patru matusi trecute de 75 de ani o sa ma scoata din testament, desi n-au nimic sa-mi lase, iar tanti Georgeta, daca ajunge cumva sa citeasca, probabil o sa aprinda trei lumanari pentru sufletul meu, ca sigur m-a luat Satana in primire. Ma rog, nici prima data n-ar fi cand dezamagesc familia, asa ca mergem mai departe.

Dar, ba, fratilor, explicati-mi si mie cum mama dracului te duci la Sfanta Parascheva sa te rogi pentru sanatate, iertare, liniste sufleteasca si bunatate, iar cand ajungi acolo te apuci sa faci scandal ca nu te lasa jandarmii sa te bagi in fata?

Citesc pe Digi24 ca la Iasi, unde peste 25.000 de oameni asteptau la un moment dat la coada, un grup de credinciosi a incercat sa fenteze randul ca sa ajunga mai repede la moaste, iar cand jandarmii le-au explicat ca nu merge chiar asa, oamenii au devenit recalcitranti, au facut scandal si s-au ales cu patru amenzi in valoare totala de 900 de lei.

Acum, eu nu stiu exact ce le-au spus jandarmilor, dar tare as fi curios sa aflu, fiindca imi imaginez ca nu le-au urat multa sanatate si un post binecuvantat.

Ba, eu inteleg sa te enervezi cand stai la coada la ANAF, cand iti expira buletinul si functionara e in pauza de masa de doua ore sau cand ajungi la Lidl si se inchide casa fix in fata ta, ca acolo mai scapi cate o injuratura, mai dai din maini, te mai uiti urat la cineva, suntem oameni pana la urma, dar sa faci scandal la moaste, unde te-ai dus de bunavoie tocmai ca sa te rogi si sa fii mai bun, asta chiar ma depaseste.

Si incerc sa-mi imaginez discutia de acasa, inainte de plecare, cand probabil oamenii si-au spus ca anul asta trebuie neaparat sa ajunga la Sfanta Parascheva, sa se roage pentru familie, pentru copii, pentru sanatate si pentru iertarea pacatelor, dupa care au facut bagajele, au luat autocarul si, odata ajunsi la Iasi, au decis ca cel mai eficient mod de a obtine iertarea pacatelor este sa mai comita cateva, ca doar n-o sa stea ca prostii la coada.

Si culmea e ca probabil tot ei sunt convinsi ca au dreptate, ca sigur exista o explicatie pentru care trebuiau sa ajunga in fata, ca doar n-or fi venit atata drum ca sa astepte dupa toti fraierii. Ca asa functioneaza lucrurile la noi, regulile sunt bune, chiar necesare, dar pentru ceilalti.

Eu cred ca daca Sfanta Parascheva ar putea sa se ridice doua minute si sa vada ce se intampla in jurul ei, s-ar uita la toata nebunia asta, ar cere un pahar cu apa si ar spune ca mai bine o lasam sa se odihneasca, fiindca dupa cateva sute de ani de sfintenie a ajuns sa aiba nevoie de jandarmi ca sa nu se ia credinciosii la bataie in fata ei.

Si sa nu ma intelegeti gresit, ca n-am absolut nimic cu oamenii care merg in pelerinaj, iar daca o batranica sta 15 ore in frig pentru ca ea crede din tot sufletul ca rugaciunea o ajuta, cine sunt eu sa-i spun ca greseste, ba chiar o respect pentru convingerea ei, dar cand apare cate unul care considera ca relatia lui cu Dumnezeu ii ofera si dreptul de a sari peste ceilalti 25.000 de oameni, deja avem o problema care n-are prea mare legatura cu religia.

Ca asta ma termina pe mine la noi, romanii, capacitatea extraordinara de a fi profund credinciosi duminica, de a pupa icoane, un cadavru in cazul asta (nu judec), de a tine post si de a distribui pe Facebook poze cu Maica Domnului, dupa care luni dimineata sa ne bagam in fata in trafic, sa injuram un vecin si sa-i dorim colegului de serviciu toate bolile cunoscute de medicina moderna. Si dupa aia ne mai miram ca nu ne merge bine, ca avem ghinion, ca cineva ne-a facut farmece sau ca ne incearca Dumnezeu.

Poate sunt eu prost si n-am inteles cum functioneaza treaba asta cu credinta, dar aveam impresia ca inainte sa ajungi sa pupi o racla ar trebui sa fii capabil macar sa nu-ti calci semenii in picioare, fiindca altfel poti sa faci si 40 de pelerinaje pe an, ca bunul-simt tot nu se lipeste de tine prin contact direct cu moastele.

Iar daca Dumnezeu chiar exista si vede tot, cum ni se spune de mici, tare sunt curios ce parere are despre oamenii care se duc sa-i ceara iertare pentru pacate si, pana sa ajunga in fata Lui, reusesc sa-si mai treaca vreo trei in cont. Ca eu, daca as fi in locul Lui, cred ca la un moment dat mi-as pierde rabdarea, desi inteleg ca tocmai asta e una dintre calitatile pe care ar trebui sa le aiba si pe care noi, aparent, n-am reusit sa le imprumutam.

Eu unul cred ca Dumnezeu, daca are simtul umorului, si sper din suflet ca are, se uita uneori la noi si se intreaba daca nu cumva ar fi fost mai bine sa se opreasca din creatie la delfini.

Ca aia macar nu se imbrancesc la coada ca sa demonstreze cat de mult se iubesc intre ei.

Atat pentru azi. Restul ramane de trait.
Merge si asa.

R.